Poemul sufletelor noastre

Vezi toate poeziile poetului



Sufletul meu coboara in prapastii fara capat,
Se amesteca cu vartejurile fara tel
Si urca in ceruri necunoscute mie
Se intoarce apoi, ratacind in abis.

Sufletul meu se daruieste

Umilind adancuri nestrabatute.

Sufletul meu ma indurereaza uneori

Si ma bucura alteori.



Pacatuiesc doar cand ma gandesc la sufletul meu.

Si atunci mi-aduc aminte de sufletul tau divin,

Suflet de animal insetat si infometat

De gustul sublim al libertatii;



Suflet scapat din vijelia timpului,

Ramas in afara de timp

Si adus dincolo de moarte, pentru a cunoaste

Esenta pura a dorului de tot si de toate.




Cand va uri acest suflet

S-or prabusii muntii

Si vor cadea imperii,

Se vor darama castele;



Oceane se vor revarsa

Si vanturi s-or amesteca

Venind peste noi,

Muritorii de rand



Dar cand sufletul tau va iubi,

Atunci vor inmuguri pomi ai tineretii vesnice.

Cu florile lor vom sta de straja

La hotarul dintre bine si rau.









Vor veni timpuri primejdios de frumoase,

Ne vor impresura dorinti vechi

Impreunate cu dorinti noi,

Ca sa se nasca cele care n-au fost si nu vor fi.



Lumea se va cutremura din temelii,

Cerul se va cununa cu pamantul

Si rodul lor se va numi inceput.

Atunci vesnicia va deveni muritoare.



Dar, fara sa blasfemez,

Tu, suflet al Omului Mare,

Vei deveni Iisusul sufletelor noastre,

Iar eu inchei aici, cersind indurare

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Poemul sufletelor noastre pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani