BRADUL
C`nd arde soarele de mai,
C`nd v`ntul iernii geme,
Mare ul brad pe naltul plai
Sta verde-n orice vreme.
O radacina de colos
+i-a sfredelit in st`nca,
+i de pe st`nca maiestos
Mai sfredele=te inca!
De mult cu blocul de granit
El s-a facut totuna,
+i pe-am`ndoi necontenit
Si zguduie furtuna.
+i lemn, =i piatra la un loc,
Verdea a-i ne-ntrerupta,
Aspira ger, indura foc,
Cu trasnetul se lupta!
La piept cu viforul turbat,
La cap cu norul rece,
D-at` ia ani nestramutat
El tot a=a petrece.
D-ar fi sa-i da i in vai ad`nci
Odihna dezmierdata,
Rapindu-i viscole =i st`nci,
L-a i omori pe data!
C`nd arde soarele de mai,
C`nd v`ntul iernii geme,
Mare ul brad pe naltul plai
Sta verde-n orice vreme!
Autor: Bogdan Petriceicu Hasdeu
Poezia BRADUL de Bogdan Petriceicu Hasdeu
|
