DORUL
I
Privind tacuta unda,
Pe g`nduri am ramas:
C`t este de profunda
La fiecare pas;
+i totu=i izvora=te
Din departate vai,
Apoi se risipe=te
Prin mii =i mii de cai!
Asemenea-i =i dorul
Sn pieptul meu sadit:
E departat izvorul
Din care mi-a venit,
+i-n multe lumi straine
Cararile-i s-ascund,
Dar revarsat in mine
C`t este de profund!
II
C`nd razele din soare,
Cat`nd iubirea jos,
Pe-mbalsamata floare
Arunca voluptos
Lumina =i caldura,
Eu ma g`ndesc uimit
Ca ele strabatura
Un spa iu nefinit!
+i dorul meu i=i are
Un soare nascator;
Un cer fara hotare
Strabate =-al meu dor;
Dar prin intunecime,
Pe drumu-i racoros,
El vine din nal ime
+i cald =i luminos!
III
O raza diafana
+i undele d-azur
De nor =i buruiana
Lovindu-se-mprejur,
O sfera-nveninata
Snfrunta ne-ncetat,
Dar flacara-i curata
+i valul e curat!
A=a-i =i doru-n lume!
Sn negura =i spin,
Menite sa-l sugrume,
Ram`ne tot senin;
Nu simte =i n-aude
Sarcasmul trivial:
Ispitele-i sunt crude -
+i-i pur ca un cristal!
Autor: Bogdan Petriceicu Hasdeu
Poezia DORUL de Bogdan Petriceicu Hasdeu
|
