Poeziile.com - Home

  Parola? Creare album poezii
Poetii clasici ai literaturii romane Poezii frumoase pe teme Poeti membri ai clubului poetilor tineri Poeziile mele


 
Poetul zilei
Ion Stratan
(1955 - 2005)

16 Poezii

Poezia de azi

Cornul de aur al baiatului
de Mircea Ivănescu
scena de dimineata — cornul sunand departat,
prin hatisurile albastrii, chemarea la vanatoare — glasul

Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

   
Cautare avansata



































Cicluri de poeme

Vezi toate poeziile din albumul CRISTALE DE SUFLET VALARENE
Ciclul Poemele noptii

1. Se apropie noaptea

e o zi mohorata de toamna
si cantam la chitara

dorim sa ucidem melancolia
langa o carafa de vin
ca o inima inghetata

ne lamentam singuri

asa o toamna lunga si umeda
iti topeste durerea in oase

zile intregi de ploaie, impreuna
doi bolnavi indragostiti
intr-o lume bolnava

ma pierd in vise, vreau sa compun o melodie
sunetele aluneca printre corzi
si auzul ramane blocat

se apropie noaptea de perdelele albe
pasii tai tarsiti umplu incaperea
linistea trebuie oprita prin vorbe
spuse, cantate, oricum

viata-i goala ca o hala industriala
dupa privatizare
noii virusi isi fac de cap in pandemii

nimic nu-i atat de important
ca un om imens de zapada care
paseste in guiness book

noi suntem visatorii retrograzi
aruncati pe marginea prapastiei
doi cersetori care impart dragostea
castigata la colturi de strazi

sunt atatea pete de culoare in ochi

sub pleoapele tale
se taie ferestre prin care luna poate sa intre
pe jos gandurile-s cazute pe covor
sa caute incaltari de iarna

se contempla reciproc muribunzii

noi mai asteptam cativa ani
curiosi sa vedem
cine pleaca primul

2. Noaptea

Aceste obiecte pe masa de scris
si portretul tau in rama obeza
ca niste figurine razlete
sculptate in ceara.
Cochilia de scoica
in care a scapat un fir de nisip
din care s-a format o perla
si gandul la sarutul pe gatul cu perle
cand singuratatea ma leaga de scaun
si vine miezul noptii
ca un pustiu
din care nu mai apari.

Apoi paianjenii
care tes o panza
pe care vreau sa-ti ilustrez
poemul insailat pe hartie,
noaptea.

3. Noaptea

Noaptea, cantecele de dragoste
intra-n inima
pietrelor pretioase

Tu le asculti
si surazi in somn.

Placerea zborului
inalta prin aer
deasupra de vise
bucuria iluziei.

4. O altfel de noapte
Tacerile noptii si pustiul din mine


se intind ca o aratura peste somn
sunt cuprins de victorii, infrangeri, mierle si cotofene
ca intr-un fel de crang imaginar
prin care trece brusc trenul.

La crepusculul dintre zodii
ma simt dintr-o data stapan
cu sentimentele aduse la zi,
sunt ca un nevazator pipaind lumina
cu regatul mintii
si tot alerg dupa un raspuns
prin orasul acesta de umbre
de parca-s atarnat de o fereastra la etaj
sub care au rasarit brandusele de toamna.

Cu simturile atrofiate
cazute pe drum ca frunzele vestede
raman in bataia vantului de anul trecut,
ma ispiteste dorul
de o altfel de noapte
de noaptea prin care a trecut moartea
si dusa a fost.
5. Cu noaptea
devin tot mai usor in ninsoare
si vantul se aseaza in spatele meu
sa impinga drumul.
In fundal nametii
niste uriasi
se napustesc inspre cai.
Aici sunt mai multi lupi
decat in paduri virgine
cu noaptea revine ceata
se instaleaza teama
luminile casei
nu se vad
trebuie sa pregatesc
pusca.
6. Noapte de ganduri
noapte de ganduri pierdute
barbat betivit
in santul mizer al drumului
trecatorii
fantomatice umbre ale lunii
intr-un cerc cat o roata

un taran
leaga calul
de un tarus infipt
in coasta pamantului

in departare
o tacere prin care zboara
liliecii
captusind o grota uitata

pana canta cocosii diminetii
moartea,
un strigoi de poveste
in haosul intunericului
urca si coboara
pe peretii cerului

exersez mersul pe sarma
in somn
si ma trezesc
ud de roua visului

noaptea de ganduri pierdute
crapa de zi pe furate.
7.Prima noapte stropita cu raze
As indrazni sa gandesc lumea
zidita din cuvinte lustruite, patratoase,
cu ferestre care imprastie intunericul
sa vad inaltimea cerului tot timpul
ca intr-o oglinda cazuta pe ganduri
la tarmul intelegerii noastre greoaie.

Intr-un castel pe marginea raului
sa adorm pe un pat incendiat de flori
prima noapte stropita cu raze
dincolo de cortina trasa a sufletului
dupa spectacol.
8.Noptile
Noptile se lungesc
cu sangerari de stele
pe ranile toamnei.

Astept s-aluneci
in melancolia
din culorile padurii.

Pe varfuri
o roata de foc
arde salbatic.
9.Sa simt noaptea la ea acasa

aceste cuvinte vor ramane nespuse
si numai noi ni le vom scrie
nimeni nu va cauta sa inteleaga
mersul lucrurilor

acum am innoptat intr-o ruina
sa simt noaptea la ea acasa
cum doarme laolalta cu moartea
pe un pat de scanduri ude
ca un pod neterminat peste un fluviu
pe care odata intrat nu te mai poti intoarce


ma sperie ca n-o sa apuc dimineata
cand ochiul masoara intinderea
se inghesuie clipele in buzunarele inimii
pentru a ineca moartea in sange
si timpul o sa-mi ofere alte batai de cap

10.Plugurile ara noaptea

Se aprinde lumina-n casa pustie
o pasare neagra e la fereastra
cineva apasa clapele pianului
sa prind in auz ce nu se vede
sa vad cu degetele ce nu se spune.

Ingerii zilei sunt la copacul vietii
sa ma unga cu mirosuri sfinte
tot ce bantuie tacerea sa fuga
sa urc prin mine fara teama
pe scara interioara a luminii
pana la masa din camera de zi
unde vor petrece musafirii
ultima zi a anului.

Afara ninsorile se astern
cu fluturi albi instelati
timpul imbraca o noua masura
plugurile ara noaptea
unitatea adaugata a timpului.

11. Minipoemele noptii
stiu
luna se plimba noaptea
pe acoperisuri

cu mainile la ochi
stelele cred
ca e somnambula

ingerii mirati si ei
citesc in scriptura
apocalipsa

un nor iesit la plimbare
o salveaza si se ascunde
in palaria sarpelui

otravite de nesomn
ciupercile
se pomenesc furate

salcamii infloriti
isi scapa parfumul
prin aer

un greier copil
invata sa cante
cu sincope in glas

un cocos cu insomnii
invidios ii trezeste
pe ceilalti

somnul aluneca
in visele diminetii
cai inaripati

dupa racoarea noptii
florile lacrimeaza
cristale de roua

cerul
covor de purpura
dincolo de paduri

pe varful copacilor
pe jumatate soarele
se ridica-n picioare
12.Ingandurate aceste nopti

ingandurate aceste nopti
atinse cu mana pe frunte
si-au lasat intunericul furat
de felinare cu lumina pe umerii stalpilor

mi s-au parut ca plang in ceata
uneori cu lacrimi de roua,
alteori cu ploi,
bantuite de nelinisti si jivine
le poti masura cu somnul moartea
cazuta peste durerea oamenilor

stelele au cazut si ele pe ganduri
ascunse dincolo de luna
din pamant s-au inaltat arbori
ramuri ridicate din brate si degete
cu insemne pe clorofila,
o scriere cu cerneala-n nervuri

linistite pasarile
au cuiburi pe bratele infrunzite
si vor creste puii
cu hrana ciugulita din trup
pana vor invata si zborul de noapte

e o plecare-n dimineti solare
unde se naste mereu nadejdea
si nimeni nu-si reproseaza umbra
mai mult decat omul

13.Trec fluturi negri

Stiu, turnurile noptii spre luna se-nclina
Pe acoperisuri vin pasari mari de prada,
Din clipe prinse-n iris ies iele de lumina
Cu dansul lor in cercuri spectacol de estrada.

Ma inspaimanta bezna si nu am o sclipire
Vin dezertari si temeri cu gustul lor de fiere,
Si zbuciumul nadejdii aproape-i de topire
In cupe isi tes panza paianjenii-n tacere.

Prin campurile arse descoperi-vei drumul,
Insingurat si gol esti, un izgonit din lume,
Vai, unde sunt barbatii cu ochii lor ca scrumul?
Si cui sa-i spun acuma ce ma framanta-anume?

Te cheama voci difuze din spatiu de oriunde
Si netezind taios, sunt cuvintele ca-n palma,
Trec, parca, fluturi negri prin umbrele rotunde
Si-n marginile vietii alunecarea-i calma.

14.Acoperit cu o mana de stele
Daca vei auzi iarba,
sa-mi pui in chimir o samanta de gand
si-n traista dor, in loc de merinde,
cine stie, daca pe drumul strain
vor mai inflori vise
cu rod.
Si cine stie,
daca fantanile vor sta in cumpana
si nu vor fi secate de dor,
altfel, voi adormi din amurg
acoperit cu o mana de stele.
Te voi visa in florile campului
flamanda de aer,
dimineata amintindu-mi doar pietrele drumului
care ma iubesc,
cu o durere de moarte.
Ciclul poeme pentru femei
15.Tu esti femeie
Tu esti femeie-n dosul ierbii
Placerea chinului s-o frangi,
Cu ochii tai se adapa cerbii
In brate gandul cand il strangi.

Tu esti femeie–n plans de roua
Durerea apei, alb cuprinsa,
Cand timpul ud de ani, se ploua,
In curcubeu cu vocea stinsa.

Tu esti femeie–n glasul noptii
Umbra risipei de vesminte,
Fosnirea mea la pragul portii
Cand tu ma chemi fara cuvinte.

16. Femeile pe care le-am iubit
Femeile pe care le-am iubit
au plecat
in alte tinuturi.

N-au uitat nimic
au carat si aerul ramas
in urma lor tacerea
ca o casa parasita
si lumina-n mine
lasata-n umbra(uitare).

Mirate ca le-am avut,
mandre de norocul lor
de incarcatura de obiecte
ostentativ sa le invidiez
sa le pietruiesc drumul strain.
Eu le flutur un zimbet
ca la niste fufe
gata sa se lipeasca de tine
sa suferi, sa te coaca pe jar
sa fie intotdeauna deasupra,
sa-ti vanture formele pline,
cu pielea lor smacuita.

Femeile pe care le-am iubit
raman cu golul
de a nu mai iubi
si irosesc dragostea
in alte brate
cu un fel de razbunare.
17.Femeia de ploaie
M-a cautat femeia de ploaie
Ochii au cazut in mainile ei
Ca doua sfere de cristal
A plecat imbujorata de placere
Nu mai vazusem femei de ploaie
Vroia sa faca dragoste
Printre picaturi de apa
Pe petale rumenite-n calduri.
Nu stiu daca femeia de ploaie
Simtea impulsul natural,
Pentru ca vara exulta eroticul in nori
Noptile se plimba printre barbati
intorsi din drum,
Una dintre ele m-a lasat in frig
Cu o pelerina de vise
Sa-mi umezeasca sub gene
tabloul cu femei de apa
ca niste iele prinse-n dans.
18. Departe asteapta femeia

Lunatice nelinisti imi cutreiera
Nervii-ntinsi. Pe cine voi intreba
cum se impart aceste taramuri de ninsoare
si ale cui sunt gheturile
si noptile albe in care ma simt singur.
Cautati aceste ganduri si imprastiati nelinistea
pustiul acesta fara nisip, clipele acestea obosite.
Departe asteapta femeia batuta de ploile
insingurarii si gestul ei disperat
de a se arunca in aer ca o pasare,
si ochii ei frumosi sarutati
cu teama buzelor de moarte.
O sete uscata imi ucide ultimul instinct
si noaptea e atat de rece. Nici nu mai vad
umbra fruntii pierduta-n tacere
unde voi gasi
himera unei case in care nu voi locui nicidata.

19. O femeie cucernica

De ziua florilor neinflorite
o femeie s-a maritat cu barbatul
de vis al prietenei sale
schimband ordinea fireasca a lucrurilor.
Merii infloreau albine
iar sub ramurile nucului, de paza
a fost vazuta o femeie cucernica,
zi de zi
bantuita de teama singuratatii
cu care-si mangaia sanii ascunsi.
Cel ce nu mai venea, cuprins de calduri
disparuse pe drumul dintre anotimpuri
si se auzeau zvonuri,
ceea ce o framanta pe femeie
remodelandu-i pustiul din incaperile gandului
cu visul la portile deschise
in toate anotimpurile tacerii.

20. O femeie abia desenata

In fiecare cuvant din memorie
sta de garda un inger
Un barbat imaginar saruta
o femeie abia desenata

Cainele
legat in lant
priveste-n unghi cu ochi lenesi
departarea,
O pasare ii ciuguleste rabdarea
Incearca sa-si improspateze aerul
Din reflex ii flutura privirea spre poarta
Stapanul lui asteapta o femeie desenata
Vantul foamei ii plimba mirosul prin nari

Dar el nu misca nimic
Doarme intins in cusca vopsita,
Adulmeca parfumul femeii venind
Si viseza o libertate cainesca
Alaturi de semenii vagabonzi
Dar numai atat.

21. Femeia din ganduri

Femeia din ganduri
se desface pe dinauntru,
ma uit la ea, o despic cu privirea,
o invalui intr-un cearsaf de umbre
nu este femeia mea si ma culc singur.

Vreau sa-i vad acel ceva ascuns
ridica din umeri, nu spune nimic,
trupul ei devine o coloana de aer
prin care coboara nisipul.

Sunt uluit de atata nepasare,
de golul din sufletul ei zambitor
si vreau sa o mingai pe genunchi
dar aluneca jos pe podele
intinsa ca un vanat jupuit,
la care ma sperie doar ochii umbriti
de patimi descarnate de intuneric.

22. Tu esti femeia vazuta prin grau

N-am fost pe unde trece gandul
Gri, cerul se scutura de ploi,
Campia respira intre doua rauri
Aici vom ramane sub acoperis de stele.

Tu esti femeia vazuta prin grau
Munca topeste sarea-n palmele tale,
Vom locui o vara aproape straini
Umbra ta acopera gandul cu lumina.

De voi veni inca odata, stiu
Mi se va umple golul ramas la plecare,
Toti caii campiei vor fi ai mei
Si-i vom calari impreuna intre rauri

Impreuna ne vom imbata cu vise
Toamnele vor fi cu rodul de aur,
Nu vom astepta iarna cu mainile-n san
Tu o sa-mi incalzesti odaile inimii

23. O femeie inchisa intr-o carte
Inima ta are culoarea aprinsa,
a racilor fierti in apa sarata.
O simt cum bate cu putere,
cand ma apropii de tine
ma ascunzi sub o geana.

Se apleaca clipele si se sfarsesc
ca o prada usoara,
ma saruti.
Faci prea tarziu pasul inapoi
si drumul e anevoios
ocoleste trecutul.

Timida in gesturi,
o femeie inchisa intr-o carte
neterminata. La ultimul capitol
privesti la ceasul de piatra
potrivesti sentimentele pe roata
si scrii cuvinte rotunde
ca o paine rumena, fierbinte
pusa obroc gandurilor mele.

Astepti nerabdatoare momentul
sa o rup cu mana,
sa ma patrunda aroma calda
din miez
ca un copil flamand
si pleci.
24. O femeie straina

o femeie straina cu umerii aproape fragili
se plimba cu pasi lenesi pe strazile orasului in ceata;
se poate intui in tacere vibratia soaptelor ei,
mirosul prafului umed cu iz de mazga,
privirea pierduta sub pleoape, gandul abatut,
ca o neliniste care-i tremura glasul

o ameninta clipele bolnave,
are acea greutate de bolovan in piept
si nu poate deocamdata trece dincolo,
umbla dupa o iubire pierduta,
n-a cunoscut partea nevazuta a barbatului,

dar este gata sa-si puna pe masa dragostei
sufletul, luminisul gandurilor, ziua de maine,
ca sa le guste impreuna, putin cate putin,
fara pretexte inutile,
gasindu-se inscrisi unul intr- altul
ca cercul intr-un triunghi
si poate la capatul drumului, cand vor deveni liberi,
vor simti sentimentele cum tasnesc
si-si vor imbrasisa zilnic umbra
la care va ramane fiecare dintre ei singur

nu stiu cum va fi mai departe
fara freamatul urmatoarelor nopti.

25. Dor de-o femeie

Dor de-o femeie-n toamna lunga
Sa-mi tulbure tacerea pasul usor
Gandurile la inima sa-i ajunga
In noaptea cu vise din foisor.

Pe cate zile stapan pot sa fiu
Cate cercuri verzi am in trup
Urc in cerul laptos sidefiu
Cand crengile uscate mi se rup.

Prin poarta sapata-n piatra dura
Astept sa treceti mai departe
Iarna va fi plina de caldura
De lumina nu ma mai desparte.

Deseori vad in oglinda pe mama
Pun notele-n cantecul viorii
Femeia sparge-n cioburi teama
Zilele lovesc-n ciuturile morii.
26. Ludmila

Iar un drum, iar o amintire
trec peste ele nu ma uit inapoi
simt orasul cu oamenii lui indiferenti
ca pe un vant la marginea cerului,
si umbra turnului cu ceas
cazuta ca o taina imperfecta
in cercul stramb al singuratatii.

Totul se schimba
voi pleca in parcuri cu alei drepte
cu oameni multi dezinteresati
care vor lasa in intuneric copacii
si teama va sta cu mine pe banca,
ca o toamna tarzie asteptand
lumina sclipind in ochii femeii singure.

Am fost in noapte mirat
de umbra mea frumoasa
pe peretele galben al camerei
langa alte umbre statice de obiecte,
alunecand spre fereastra
unde o cheama luna nemiscata
intrata langa gutuie, la geam.

Imi este frig in golul fara tine
pustiul coboara in mine pe ascuns
ca intr-o pestera la miezul noptii,
in care picura la intervale egale stropi
sunt bataile inimii mele.

Ma inspaimanta molia hartiei
care-mi roade viata aruncata pe foi volante
si ramane pulberea marunta a scrisului
care se pierde-n uitare.

Toate inimile-mi sunt iubite
pana si inima rosie a lemnului
careia totusi ii dau o valoare
fiindca nu e buna de cruce.

Pe inima mea o bruma de toamna
e gata sa faca loc la ninsori,
sunt atat de lovit incat ma misca
iubirea ta pe sufletul meu intomnat.

27. Dorul neimpacat cu umbra lui

Cand lucrezi cu sufletul, sculptezi in zapada,
suna ceasul vesniciei topirea in lucruri,
moartea straluceste mai tare decat dragostea
timpul se scurge incet, apropiatii trec prin tine nevazuti
drumurile se pierd in oglinda orgolioasei singuratati,
n-am inteles frumoasa mea ca te voi pierde
n-am inteles si e pacat.

Am fost ca liliacul orb
cand aripile ingerilor sunau printre stele
somnul tau se cuibarea in somnul lor
apele au fost acoperite de nuferi albi.

Atunci m-am trezit in limpezimea diminetii
sufletul tau fusese aprins sub magia de luna.
.

Nu ma plangeti, nu ma cautati,
eu am plecat dincolo de dragostea voastra
cineva a sadit in mine vulnerabilul
dorul neimpacat cu umbra lui
care fuge din lume
si nu se opreste niciodata.

(In amintirea Madalinei Manole)

28.Si zideste sotia

atat de tacut
in miezul durerii
asteapta de la semeni imbarbatare

lovit in ochiul stelei
cu piatra-n destin
ori numai de o gresala iluzorie
cerul a aruncat asupra lui
bulgari rostogoliti de timp

omul cu increderea vie
face din suferinte inele de lant
scoate din fantana sa
bucuria
si o da vietii.

cand il apuca disperarea
durerea se refugiaza in haos
si germineaza
nu poate cuceri intinderea
inainte sa fie supusa
cu gandul
atunci se opreste
construieste caramizi de lumina
si zideste sotia
in trupul manastirii

29. Singura
singura ai ramas femeia de foc
cladita-n zapezi care-mi astern seara
singura sub umbre vrei sa ratacesti
nelinistile iernii sugrumate
cu un lant de perle

cu bratele-mi faci stransoare de cerc
ochii saltati nemasurat prin aer
ca niste arce de bolta
in gradinile pieptului tau au rodit
rotunde implinirile noptii

se impletesc doua liane, iubind se inalta
si sparg cerul cu ganduri
singura tu
inmiresmata de alb

acum ai pus capat
drumului printre ruine
si in genunchi sadesti flori de sange
acolo unde se va ridica din caramizi de lumina
casa sufletului
s-o locuim primavara
si-n toate anotimpurile ce vor veni
30. Incep sa-mi adapostesc iarna
gandul femeii se realizase
dincolo de pragul inchipuirii
cautarile lungi pline de intamplari
isi gasira la vremea coacerii
barbatul potrivit sa-i poarte sambetele
care-i brazdase trupul
de trei ori in cativa ani
implinindu-se pe sine.

timpul a trecut, copiii au crescut, au plecat
barbatul s-a stins si tumultul s-a terminat
viata ei alunecand in pustiu

am citit
pe file ingalbenite
istorioara

nu stiu adevarul viu
cuvintele putine se dezvaluie
intelesul lor
ramane o intamplata tristete

acum incep sa-mi adapostesc iarna
de viitoarele umbre de singuratate
de moarte am sa cer sprijin
celor ce pot sa-i amane venirea

31. Inzapezit in uitare
Am trecut prin anotimpuri
impartind la fiecare colt
femeilor intarziate-n cautari
felii de luna.

Alunecam in crusta lor moale
in care crescusera trestii
incarcate de vorbe
stelele erau dispersate pe drumuri
in carul mare se aranjase luna plina
tarziu spre ultimul anotimp
tacerea ma strangula cu o floare
asezata intr-o vaza din camera ta
pe perete portretul tau
un pian prafuit si alte obiecte
tu nu erai, te retrasesei in ele
cu un vis odihnit

Desfaceam plicuri
dintr-o caseta cu incuietoarea ruginita
cuvintele erau ruginite si ele
cu o aroma vetusta

durerea coboara prin oasele mele de ghips
si ma curentam singur la degete

m-am asezat la pian
sa-i mangai clapele obosite
sunetele adormisera

Si asa am ramas
inzapezit in uitare
doar portretul tau imi facea cu ochiul
prin singuratate.
32. Departarile-s vinovate de tradari

O liniste duruta, o contopire-n deziluzie
cohorte de lacuste vin in livezile cu meri
in migratia femeilor spre alte tinuturi
cu ramuri de maslin.
Ne-ntelese semne fura caldura
pruncii raman singuri in bataia vantului
cu plansete ucigase pe acoperisul somnului,
fara degete pentru mangaieri.

Au joc de umbre pe frunte, nu stiu
sa-si asculte diminetile frustrate,
ramasi acasa li se inchid cararile
copacii adorm in piciorele goale,
se strecoara indoielile prin radacini.
Femeia-i cazuta-n sangele uitarii
o ambarcatiune la tarm,
departarile-s vinovate de tradari
zadarnic se zbate, n-o lasa desertul
toarna nisip in pantofi
intoarcerea devine un drum nestiut
care se indeparteaza.

33. Ca o stea cu durere de lumina
Daca cineva ma scapa de zilele lungi
noptile se pierd printre obiecte vechi
anii mi se desfrunzesc de dorinte,
seara aduna umilintele si desfatarile
in odaia-n care arde duhul focului.

Ochii se bucura de fereastra luminoasa
pe unde vad femeia venind printre flori
sa imparta cu mine cuvintele auzite,
surisul ei invinge teama din palme
fuge uratul tacerii si-mi aduce din nou
pofta sa-mi regasesc gandurile impreuna
scrise pe hartia alba ca un pustiu de ninsori.

O las sa-mi umble divin cu degetele calde
prin simturile venite de la marginea lumii
tot ce ma bucura este zambetul
cu care m-atinge sub lampa aprinsa
ca o stea cu durere de lumina.

34. Pe rau in sus

Sa pot inlatura fiecare intamplare,
hranesc cu ea ziua si noaptea
cand norii incep sa verse lacrimi
ma retrag aproape de rau.
Sa ma desprind incet din ceata amintirii
fara sa rada lumea de mine,
imi deschid larg ferestrele dragostei,
o sa respir aproape de dorinte
libertatea sufletului lipsit de implinire.

Tu sa te smulgi din chingile cautarii
si sa tii drumul pe rau in sus,

35.Cineva vine pe rau

Nu ma intrebati cum m-am razgandit
si-n noaptea de cobalt m-am intors din drum.
Stau intr-o casa de lemn in inima unei coline
unde am vecini o moara si un rau.

Nevazut de nimeni la marginea livezii de pruni
traiesc intr-o cochilie in care se surpa timpul
pe unde trec veveritele dupa alune
si mersul femeii e imaginat pe poteci
cu trupul imprastiind tandretea prin ierburi.

Cosuri cu prune si alte fructe aromitoare
sunt in camara cu vise.
Cineva vine pe rau in sus la moara
unde mereu isi macina taranii sudoarea
imi striga numele, sa ma recunoasca
sa-mi mangaie tamplele incaruntite devreme.

Esti tu ori alta femeie fugara,
poti sa imparti cu mine povarnisul, padurea
si sa ne ninga iarna cu departari
unde niciodata nu vom ajunge.

36. Femeia se umple de lumina si asteapta

Echilibrul se rupe dintr-o data, incepe zbuciumul
zilele si noptile alearga nervoase,
se intampla lucruri care tulbura apele
ganduri si frunze ruginite lovesc obsedant in geam
e o raceala zilnica in sangele meu.
Curg zidurile peste oameni, acoperisurile cad
ploile sticloase se lovesc de marginile vantului
cu foamea intunericului de ceata.
Pasii se aud vaslind drumurile amare
femeia se umple de lumina si asteapta,
sa-i infloreasca soaptele in diminetile care vin,
luceferii sa cada in marile lumii
aproape de tarm insotiti cu torte de delfini.

Durerea o sa se franga-n bucuria deplina
se mistuie ca o patima in gand
atunci voi simti femeia apropiindu-se
pe masura ce ma tot indepartez in noapte.

37.Cu miros de scortisoara.

Mi-am inghitit vorbele
pe care le puteam scrie
cu smerenia impacarii,
neavand cui sa le spun
le aud in mine strigatul
un vulcan de foc sub taceri.

Ma framanta o plecare
o evadare din ceata prezentului
in tinutul indepartatelor inchipuiri
pana la femeia necunoscuta
care-mi scria poeme
cu miros de scortisoara.

Ma imbrobodisera
mangaierile ei in versuri
a fost demult,
acum scriu cu umilinta
cateva cuvinte ramase cu mirosul ei
un fel de a iesi
din carapacea uitarii
pocait in smerenie.

38. Aici moartea nu are cautare

Vanturi suierate dincolo de mari
Calaretul cu obrazul lipit de coama calului
si urechea atenta la departari.

Ziduri de piatra si hanuri strajuite de copaci
ca niste fantome la marginea podisului
unde stelele se aprind langa cornul lunii.
Se aude un cantec cu parfum de campie
din spicele lanurilor unde macii infloresc,
o negraita puritate vine de la munte.
Care in coloana cu lampioane rosii,
cai alergand prin lumina alba
deschid porti cu scartait nepasator
pe unde se prelinge un fum pulverizat
in singuratatea padurilor.

Aici moartea nu are cautare, femeile o ocolesc
si le ofera barbatilor in nelinistea vietii
o iubire pe drumuri.

39. Intr-un alt anotimp

Anotimpul poemelor nescrise
femeie izolata intre mine si scris
izvor intre sete si moarte-n pustiu.
Clipele furate de ape,
nuferii poarta copiii pe frunze
langa lacuri au fost vazute viori
la care grierii n-au voie sa cante.
Pasarile au luat instrumentele de suflat
au trezit zburatorul din poveste
prin cantecele tarzii ale serii,
l-au izgonit in noaptea fagaduita somnului
la fetele dintre ape si paduri.

Mangaindu-le a soptit fiecareia in vis
viata si sufletul lui furtunos,
lamurind stele-n miscare
la retragere in castele de iubire
din inima de nisip a poetilor.
Odata cu ceasul cocosilor de luna
cand se vor crapa zorii
si muzele ies din letargie
isi vor scrie poemele
pe palma dreapta a soarelui
intr-un alt anotimp.

40.Cand in genunci femeile asteapta

Curg gandurile ca niste lampi de seu
Se aciuieste umbra-n manastiri,
In rai citeste sfantul Petru un eseu
Adorm ascultatorii de miere in postiri.

Se urca-n ramul de gutui o luna plina
Si albe noptile se ratacesc prin gari
Furtuni straine turla vremii inclina,
La Dumnezeu ne plangem cu strigari.

Si unsi c-un mir din fagurii luminii
Cand in genunchi femeile asteapta,
Durerea de pe capul inconjurat cu spini
Sa se prelinga-n noi iubirile prin fapta.


41. Omul iubit al noptii

Din noaptea in care am intrat
sa nu-mi furati pasarile si zborul.
Agat sufletul cu franghii de stele,
incercuiesc fericirile si dezamagirile
iti asez pe terasa inimii ghivece cu flori
sa le uzi dimineata cu respiratii de ploaie.

Caut sa ma desprind din somnul greu
care ma scoate intr-un tunel fara lumina
de unde ies doar cu mangaieri tandre.
Tu femeie, stii, manata de patimi divine,
imi pui in mainile albe de spaima
sanii rotunzi si freamati usor.

O durere nespusa omoara si ultimul vis
dimineata senina e tot mai departe,
cu genunchii tai calzi, de voi ramane
o sa ma crezi omul iubit al noptii.

42.Nostalgie

Nu ma mai pandesc frumoasele strazii
cand trec pe sub ferestre,
sa ma astepte sub teiul inflorit
pe o banca unde azi odihnesc.
Toate-s plecate, au luat timpul cu ele
spatiul e gol, florile ofilite, pustiul intins.
Au mai ramas cateva amintiri
sa intampin toamna cum se cuvine,
strang avutul acasa.
Ploile-s lungi, noptile in crestere
femeia adancita-n ganduri.
O cumpatata preoteasa a toamnei
pune in rafturi fiecare gest,
sterge tristetea ca pe un praf
si seamana incredere
in ungherele inimii mele sarace.

Pasari zburlite inving frigul si ceata,
asteapta minunatele ninsori,
le chem cu firimituri de paine.
Simt cum bucuria
topeste iarna din inima
si femeia intretine focul.

43. Ma vor rani ninsorile

Ma vor rani ninsorile cu alb,
din acest unghi
prin care trece vantul
nici nu mai stiu cararea si-n
spartura noptii
au inghetat stelele
parasindu-ma pe rand.
Pe urmele mele se apropie lupii
arborii si lumina pe care o port
a unui felinar uitat in noapte
ma salveaza pana la femeia in alb
care ma culca cu descantece
pe genunchi
adeverind povestea iubirii
la prima vedere.
Sunt semne ca vinul fiert
face minunile pe care
le viseaza
de a ramane vindecata
de intamplare.

Nu stiu daca pasii mei
se vor mai intoarce
ramane dorul de femeia
despovarata,
de visele lumii
ca de propriile ei haine
si de cateva zile
impovarata cu dragoste.
44.Si ma intreb
Acum totu-i altfel
Ma pornesc sa ma acopar cu cateva randuri de bucurie
Si nu mai vreau decat femei.
Sa ma alunge dintr-un pat in altul,
Sa ma biciuiasca legat de umbra lor
Si sa ma speteasca la munca de jos.
Apoi sa ma rostogoleasca intr-un cearceaf
Si sa ma arunce in uitare
Pentru ca vor altceva
Si nu sunt pregatit
Sa indur mai mult.

Ma impac cu gandul ca-n posetele lor
Sunt si banii mei castigati usor
M-apuca dimineata, una ma scoala
Ma stropeste cu apa si-mi arata fesele tatuate
Lasa usa deschisa si pleaca.
De auzul meu se sprijina un pat care scartaie,
Or fi vecinii de deasupra care lucreaza.
Ma prefac in cautare de pat
Si orbit de soarele intrat buzna pe fereastra
Alunec peste una dezbracata de taina
Si ma intreb
Unde sunt?
Unde am nimerit?
Ciclul Poeme Valarene
45.La tara
In fanul la uscat din gradina
Intorc pe fiecare fata o nefericita zi
De coasa la tara.

Dincolo de gard se plimba drumul spre rau
Unde fetiscanele aluneca la soare
Si se intorc cu nisipu-n clepsidre
Pentru alt timp.

Gastele vecinului pleaca intr-acolo
Casa noua ridicata vizavi
Tacuta, in curte o caruta cu flori ofilite
O stiva de lemne si un tractor
Zambind peisajului ars,
Zdrentuit de furtuna trecuta.

In zare
O clopotnita inalta, cenusie
Cu varful infipt in cer, lipita de o biserica alba
Inconjurata de cruci.

Satul pustiu
Bate din nou clopotul
Doamne cati oameni mor!
Plec la oras.
46.Satul
Pe vale satul
intr-o vesnicie ramas
strajuieste raul,
pe coline paduri de stejar.

Drumul serpuieste-n urcus
cu pieptul de piatra dezvelit,
printre case fantani cu roata
in fata magura de calcar,
cu arbusti chirciti de sete

Intunericul coboara
alunecand peste case,
de pe coama padurii soarele
priveste ceasul clopotnitei
si pleaca mirat.

Noi ne apropiem tacuti
de locul sfintit
unde am lasat copilaria
jucandu-se cu timpul.

47. Satul meu

Noptile albe,
satul coborand in genunchi pe deal.
Stelele jucandu-se deasupra viilor
si luna coafata de intuneric,
sus pe creasta padurii de stejari
lumineaza vesel turla bisericii.

Pomii infloriti,
legatura dintre sat si cerul sau,
aliniati pe o panta
dincolo de drumul vesniciei.
Dincoace se deschid ferestrele
satul asculta cantecul cocosilor,
semintele se arunca prin aer
la hotarul dintre apele clare.

Aerul desprimavarat de pacate
miroase a cimbru si busuioc verde,
in locul acesta s-a intamplat sa ma nasc
fiu izgonit cu ochi de pamant.

48.Fanul
Zilele mele impreuna cu ale tale
aruncate pe funia de uscat rufe
asteapta flamande soarele

in ele-mi incarc norocul in carul cu fan
si pornesc pe drumul toamnei
sa-mi astern noptile in mirosul proaspat
si sa-mi oblojesc trupul cu apa lui
de toate racelile lumii

il voi aseza apoi in fanar
calcat de copii cu picioarele
ca sa-i mentinem aroma
si sa nu-si scuture floarea

pana va veni iarna
si-l va primeni vantul
banuindu-l
ca a innoptat in ploaie

de cel ramas pana mai tarziu
vor avea grije caii
pana dau de gustul ierbii crude
bucuria baietilor deveniti cosasi

peste noi vor scutura anii ninsoarea
pietrele se vor urca pe umeri
apele se vor cobori in genunchi
si sub talpi o sa se coaca iar fanul

49. Batranul
Urca pe scara varstei in solitudine
omul cu gandurile scrise si-n vorbe
cu multe intrebari nepuse
si raspunsuri clare si lungi.
Un trup ponosit de prea multe intamplari
care-ti mangaie auzul cu sunete difuze
un cantec de leagan pe genunchi.
Iarta tot neastamparul
din pornirile iuti ale tineretii
respira prin cuvinte alese
invelit in omaturi de ceara
ca intr-o rugaciune.
Stie prea multe ca sa mai spuna
se odihneste cu pauze scurte
continua obosit si ingandurat
cu ochi umezi, nevinovat
de dragostea cu care ne primeste
pe toti in inima sa
ca pe niste copii
fara varsta.
50. Bunicul
Schijele vremii il lovisera din mers
ca un fulger care a scrijelit copacul
a mers mai departe calare prin destin
cu un orgoliu mostenit din neam
care-i stopa plecarile
pe drumuri fara izbanda.
Niciodata zilele si noptile nu erau la fel
aveau riscul presupus al cautarii
aura solemna facea din el
un sfant supus greselii oamenilor
pe care le intelegea fara sa le suporte cu usurinta
Cu timpul
clipele agatate de marginea nelinistii
alunecau in gustul de cenuse al mortii
cum se aud picaturile de ploaie
lovind umerii incovoiati.
Linii frante taiate pe fete spalacite
cicatrici lasate de-a latul privirii
este tot ce voiam sa nu se intample
trecerea sa fie a unui intelept
si nu o lamentare banala
a sfarsitului firesc
intamplat mai demult
daca norocul nu era acasa.
51. Bunicul 2
Avea bunicul o palarie frumoasa
mi-a daruit si mie una la fel
mergea la munca in gradina ori pe camp
isi aseza palaria jos sa nu o murdareasca
eram mereu impreuna, il imitam
ii placea sa ma imbrace la fel cu el
fapt care s-a si intamplat
copil cum eram, nu stiam ca-i bolnav
si intr-o zi a murit
nici asta nu am priceput dintr-o data
asa ca imi tot asezam palaria pe cap
si intrebam unde-i bunicul?

De atunci am ramas doar cu palaria
in ea se ascunde bunicul
astazi ca sa fim impreuna
nu numai in amintire,
o port la munca in gradina
o asez jos langa flori
si sap.
52. Bunica
ridicata-n picioare si aplecata se apropie de icoana
e seara cand o vad destul de clar
cu bucuria adunata-n ochi si rugaciunea pe buze
pe drum trec carele zidite cu stiuleti mai sus de margini
se aude-n rascruce o voce subtire
un om alearga pe ulita-n panta
nelinistea serii se furisaza in cutele fruntii
se adancesc de atata povara de ani
trupul se clatina usor pe o parte
priveste bataturile palmelor
fata-i se lumineaza si aluneca-n oglinda crapata
mirata surade
apoi neatenta se loveste de pat
noaptea - umbra neagra se asaza langa perdele
n-o lasa lumina sa-nfasoare chipul ei ingandurat
de lampa se agata un fluture pictat
bunica alearga sa inchida fereastra
un om strain bate la geam
frica-i ingheata vlaga in oase
ulita toata-i pustie
la luna latra un caine
53. Timpul ascuns
Ma infior
la trecerea stelelor
peste casa batrana,
a bunicii
adormita
intru domnul,
pe o muchie
din dealul viei.

Ochii mintii o vad
frumoasa si blanda,
intr-o icoana
pictata pe sticla
colorata.

Ma cobor in trecut,
si in causul palmei
se aseaza ingerii,
o duc cu ei in cer.

Raman apoi
cu sufletul mutilat,
de timpul ascuns
in varsta mame
54. Cum plecam cu tata la coasa

raman o vreme intr-un dreptunghi
sapate urmele trupului
si un ceas de piatra intr-o cruce de piatra
care-si macina timpul in fire de nisip
pe care le spulbera vantul
pe ochii inchisi ai mortilor din adanc

e atat de tacut tintirimul din sat
incat fiecare cruce e un poem nescris
linistea cade din turla inalta a bisericii
si se sparge peste satul din vale
ca o noapte lovita de sagetile luminii
cand soarele abia iese pe coama dealului
atunci trist ma prididesc amintirile
cum plecam cu tata la coasa
si somnul lui e acum mai lung decat somnul
mi se pare moartea neingradita si libera
iar viata discriminata, intrerupta inainte de limita
fara sa fie nimeni vinovat
invocand chemarea celui de sus
de ce o face atatea chemari
m-am intrebat prima oara cand a murit bunicul?
batranii imi spuneau ca cei buni pleaca primii
minciuna, unul rau a plecat la fel
il stiam nu-mi dadea niciodata nimic
l-a chemat si pe el

55. Mama
Trimitindu-ma sa fac randul la capre
am crezut ca mama ma pedepseste,
imi spunea ca este o placere
a copiilor din sat.

Sfioasa imi cauta in ganduri
neplacerile zilnice,
zicandu-mi asa intr-o doara
cine invata carte scapa.

Filozofia ei era o alternativa
pe care trebuia sa o aleg,
altfel imi repeta
avem destule treburi pe langa casa.

Nu avea niciodata timp
cineva, ceva, o chema in alta parte,
vezi ca berbecul a rupt o scandura din uluca
mi se parea ca a cazut cerul pe mine.

Soarele raasarit
ca un pepene galben cu raze
statea pe coama dealului,
dusesem oile la ciobani
si ma intorceam agale acasa.

In sinea mea gandeam
cand voi fi mai mare,
fug in lumea alba(alba?)
si asa am tot mers pe la scoli.

Aproape singurul din sat,
acum nu mai merge nimeni
sunt prea saraci.
56.Zidesc in cuvinte

Sangele n-ar obosi niciodata
inima se afla in largul ei
pasare-n zbor
sub aripi, plin de claritate
aerul.

Trupul mi-ar darui intreg
o dragoste ajunsa la coacere
cuibul de vant al tacerii.

Ma inalt, resuscitandu-ma-n gand
zidesc in cuvinte crezul,
urc trepte-n initiere
ma mangaie, tainica intelegere
umbra mamei in chipul icoanei.

57.Ioane
Am rupt o crenguta de cires inflorit
Si o pun la crucea ta Ioane
Iti placeau ciresele coapte bine si strugurii
Acum te mistuie pamantul,
Pe mine ma mistuie boala si singuratatea.

Satul e la fel cum l-ai lasat
Cu fete si feciori mandri,
Cu jocuri si cantece faine,
Feciorii se insoara la vreme
Duminica asta a avut nunta, din neamul tau
Feciorul lui Gheorghe al Spanzului.

In rest, batranii imputinati asteapta
Satul curge, oamenii pe care ii stii
Incet, incet vin la tine
O sa vin si eu
Ai rabdare.

Ai muncit mult, odihneste-te-n pace,
Dumnezeu sa ne aibe-n grije
Am plecat.
58.Noaptea adormitilor e lunga
Dealul viei, cimitirul
tata cu mama
intrati pe poarta asfintitului
in cochilia somnului.

Dorm separat
fiecare cu pamantul lui
deasupra cate un visin
le vantura desertaciunea.

Satul ii acopera pe trei laturi
s-auda cantatul cocosilor,
la apus curge valea
dorm cu capul spre apa,
asteapta timpul invierii.

Luna-i intr-un brad uscat
stelele trec pe poteca alaturata
un greier canta langa o cruce
obosit se furiseaza-n ierburi,
noaptea adormitilor e lunga.
59.Fetele din sat

cand treceam prin sat
fetele pe ulite isi dadeau coate
ma prefaceam ca nu le vad
cum dracu intra atata carte
in capul baiatului asta dragut
zicea una care ma cunostea mai bine

sa nu fiu increzut si neprietenos
intram in vorba cu ele
se simteau ca petalele florilor
cand le viziteaza o albina

le mai trageam cu ochiul
asa ca sa prinda curaj
sa nu ramana mute
precum copacii pe intuneric

seara chicoteau cu baietii
care intrebau ce mai e pe la Cluj
desi n-au fost niciodata
le povesteam cum arata cladirile strazile parcurile
si in final ce frumoase sunt fetele in mini
tarancutele rusinate
de parca sufletul ar ravni la ceva mai inalt
si inima nu le lasa
isi plecau ochii in jos vinovati
nu se mai lasau sarutate
si pace.

60. Intamplare
Langa fantana se culcase luna.
Coborand galeata dupa apa
s-a speriat si
si-a mutat somnul pe acoperis
ca sa auda cand intru-n casa.

M-am impiedicat de scara
si au inceput sa-mi clantane dintii
- pesemne ca plecasem mult prea tarziu dupa apa
si-am deranjat umbrele, pentru ca una
se apropia incercand sa ma prinda in mreje,
ascunzandu-se in spatele meu.

Te-as duce cu mine - imi spune - dar
ai galeata plina
si-n ungherele mele nu-i loc pentru apa.

Nu mai pot sa stau, lovit de durere
inchid usa
scap galeata si
ma furisez inauntru
infricosat.

De-acum inainte
o sa aduc apa devreme.
61. Cineva canta in frunza
Cateodata urc printre maguri calcaroase
catre plaiuri cu fanete pe pajisti
drumul e greu printre arbusti
in departare turme de capre
miros de piatra si seva.

Cineva canta in frunza
o doina a locului
sub un carpen chircit
undeva intre plaiuri
langa un izvor o coliba parasita
adapost trupurilor obosite.

Noaptea atat de bogata
cerne stele peste fagi
luna cade-n izvor
un caprior vrea sa o soarba.
62. Mangai ciutura ca pe o cruce
cand te caut nu te gasesc
cand esti acasa nu stiu sa te caut
si alerg de nebun pe drumuri
iau gandurile cu mine si ma invalui
in praful gros care se ridica la o simpla adiere de vant
ochii, nasul, gura simt o arsura
ma tarasc cu durerea-n oase
intr-o calatorie spre ninsori
sunt abandonat, sters, cuprins de panica
cum ai arunca hrana pradatorilor
gura cleiosa imi lipeste buzele
cineva imi arata o fantana cu ciutura
langa un fel de salcami cu teci mari
gust una, au un gust dulceag salciu
beau apa si-i tot salcie, eu sunt salciu
mangai ciutura ca pe o cruce
cineva i-a legat un smoc de flori
sunt florile de camp pe care le culegeai tu
sa le asezi intr-o galeata cu apa pe pridvor
nu stiu sa vin sa te caut
ori sa iau florile in care cred ca esti tu
sa le asez in fata portii
si sa-ti deschid inima.
63. Numai amandoi
numai amandoi
asteptam iarna intr-o casuta la tara
sa alunece peste maguri
avem lemnele pregatite
tuica si vin pentru fiert

si iarna se grabeste

innoptam pe ulite desfundate
sa intilnim tarani dezlegati la limba
cu povestiri haioase

din trei in trei zile vine si pleaca autobuzul
la o rascruce de drumuri asteapta lumea
Acolo-i inima catunului, magazinul alimentar, bodega
unde poti vedea tarani adevarati
mai des si mai vorbareti ca deobicei

figuri necunoscute
preocupate de mersul lumii

noaptea se lasa cu ninsori pufoase
dimineata innotam prin zapada pana la lemne
avem sanie, schiuri si dealul aproape
poate ar fi trebuit sa ne apropiem de cineva
sa cunoastem vecinii, sa facem uz de prietenie
cineva sa ne calce pragul
sa simtim ca traim la tara

o asteptare esuata

avem un ciine mai prietenos decat noi
ne insoteste peste tot
bucurindu-se de harjoana
si hrana destula
nu ne scapa din ochi
niciodata
64. Calul murg
noaptea era valurita prin aer
calul murg avea-n picioare drumul
nu manca jeratic,
manca intuneric pe felii de luna

Pe marginile ei brodate subtire
un steag imi flutura tacerea
si toarna-n visuri inflorite nelinisti
pe o intindere stearsa privirii

Cu ochii ei de veghe peste somn
o umbra pe care o simti aproape
mama era icoana mea
ocrotitoare-n bezna oarba

calul murg cu numele Cezar
pintenog si ascultator
ma lasa sa-l incalec
si sa ne pierdem in ierburi
in cautarea unei zane
pe care o vedeam in vise
mi s-a parut ca am zarit
doar fata morgana.

65. Casuta ta de pamant

Daca mainile mele ar vorbi
cu gesturi deosebit de tandre
cu cate un ochi
de-as putea sa-ti pipai sufletul
cu degetele tale
sa-mi aleg cuvintele sunet
Pentru interioara mea chemare
N-as mai rataci
Pe carari pline de spaime
Sa-mi plimb dragostea
Cu cautari intarziate
M-as opri la casuta ta
de pamant
unde dorm povestile
in jucariile
ascunse din copilarie.

66. Ascult cumintenia si sufar

Demult coboram calare in campie
vantul ma-mbujora cu mirosuri coapte
unduitoarele lanuri
ma imbiau la rau.

Acum raman la casuta din dealuri
pierdut intr-un gand
cu aer de manastire.

Am pasit pe pamantul bunicilor
Ei numai sunt n-are cine sa se bucure,
taina taranii a fost uitata
sunt intr-o primavara
in care nu mai infloreste nimic
decat in aer singuratatea.
Doar aceasta livada paraginita
si fantana de la poarta
nu trebuie sa plece
pasarile si-ar uita zborul.
Atunci stiam multe despre pamant
acum ii ascult cumintenia
si sufar.
Nu mai am cu cine sa-l alint
sunt singur in aceasta intamplare
nimeni nu ma ajuta
ma incurajez singur
pierdut in cutezanta
langa o fereastra batuta-n scanduri.

67. La casa parasita
M-am irosit prin cuvinte
ca prin ierburi
cosite devreme
langa talpa casei.

Nimic nu ma mai mira
ajung de unde am plecat
ca pamantul rotit in jurul axei.
Tu ar trebui sa fii acolo
ca o piatra de hotar
si lipsesti.
De cand ne-am instrainat toti
ca frunzele unui copac
duse de vant toamna
au ramas doar umbrele
multe intamplari hazlii
si cuvintele aruncate peste pridvor
vecinilor disparuti.

La casa parasita
nici macar ferestrele mici
nu mai privesc soarele
au cuie batute-n obloane.
68.Podul de piatra

E o punte care se arunca singura peste apa
ii place sa zburde peste rau. Nu pot
trece pe ea, daca se aseaza singura.
Nici unui riu nu-i foloseste. Valurile
o privesc cu suspiciune, nimeni n-a pus-o acolo.
Arinii o vad ca pe un obstacol in cale
si asteapta mana de om
sa-i ciopleasca intr-un pod ca lumea.

Satul din care sunt nu vrea sa ma stie,
nu-i arde de nimic in aceste vremuri.
Raman acasa cu gandul ca am destul
sat in mine si nu-mi mai trebuie altul.
Pana se va face un pod de piatra,
podul asta il visez de copil.

69.Singura bucurie

trec prin sat pe ulitele vesele
n-am fost de cand eram copil
pe la spate lumea isi da coate
si se intreaba cine sunt

ma strapunge un dulce fior
ca o viitura care trece prin

Pune poezia Cicluri de poeme pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
Primavara Toamna Iarna Iubire Bucurie Viata
Flori Boala Singuratate Frica Scoala vezi mai multe

Politica de confidentialitate





Copyright 2019 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani