Am invatat cate un pic
Sa ma bucur de nimic
Sa exprim tot ce simt
Si sa ajung la infinit.
O pasare cantand des auzeam
Cantecul ei in zeci de culori il desenam
Sufletul mi-l mangaia cu frumusetea sa incantatoare
Stateam si contemplam cerul ce niciodata nu moare.
Si adierea vantului inceata
Mi se parea ca o mireasma minunata
Mirosul ei in zeci de culori il desenam
Si in adancul sufletului meu il simteam.
Aveam ingerii de partea mea
Pana si intunericul mi se parea
O umbra de lumina care se ivea
Pentru a-mi colora inima.
In sufletul meu linistea se zbate
Caci ce-am avut atunci, azi este departe
Nu mai pot sa simt adierea vantului inceata
Iar cantecul pasarii indiferent mi se arata.
Si daca as incerca din nou
Pe hartie sa astern ce simt
Poate as putea sa fiu ce am fost
Sau as ramane doar un mit.
As putea sa desenez ploaie
Sau poate-un fruct amar,
Caci fara un pic de nebunie
Viata ar fi decat un act vulgar.
|