| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Haosul insusi de Elena Stefoi Trece latul prin ultimul anotimp. Aceasta fiara a vorbit, ucide-o sau zboara mai iute. Haosul insusi imi cauta bratele. Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Repaosul
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Camil Petrescu
|
|||
| (Versuri) | |||
|
|
|||
| Cum soarele, prea rosu, cazuse peste culmi, Am strabatut paduri necunoscute (Tufisuri incalcite printre ulmi sau plaiuri cu stejari batrani) infrigurati, cu baionetele la arma Si armele intepenite-n mani. Urcam pe drumul plin de bolovani, Lasand in spate cea din urma zi, Pandeam, panditi de negurile serii. Gandind la fiecare bot de deal: Aci va fi Si-acum suntem in marginea de sat Dintr-un taram necunoscut si-apropiat. Din culmi impadurite, Reci obarsii, A coborat Paraul cu pietroaie mari de munte. In inserarea fumurie Se-negureaza orice amanunte Casutele de var Au singure contururi dibuite. Ici, colo-n largul departarii Pe coasta ard lumini - Tradand, in sura ceata, Doar banuite locuri cu viata. Pe drumul plin de praf si seara Au coborat spre noi Si ne privesc infiorati Copii, femei ingandurate, Mosnegi cu mana-n barba. Soldatii in repaos, S-au tolanit pe iarba. La lumina vie si scurta-a lumanarii Comandantii enervati consulta hartile, Cu buzele uscate si ochii dilatati Noi asteptam. Privind in toate partile. Alaturi baionetele sclipesc Ca niste ochi egali si siguri. In inserarea vaporoasa, Ca o lanterna rotunda de foita rosie Deasupra dealului impadurit, apare mare . Luna. Lungit pe spate o privesc Cum se ridica luminand mirata, Descreste tot mai galbena Si mai tarziu E cea de totdeauna. Ti-aduci aminte seara minunata, Seara ireala de august, Dupa-masa la masute de bambus. In parcul englezesc, Ca-ntr-un decor superb de vis Luna de argint Pe-un cer de sticla albastrie Forfeca cu gratie contururi, Pentru fiecare ram si floare Forme dedublate, De alb si negru Si parcu-ntreg cu arabescuri albe-negre Parea subt bolta cerului in golul clar Ca subt un clopot magnific de clestar. Eu iti priveam extatic Silueta si ovalul pur Si iti ghiceam adancul ochilor in umbra, Caci toate se lamureau Subt transparente draperii de intuneric Si limpezimi lunare Priveam cu totii luna Si fara sa gandesti, intamplator, iti amintesti? Ai murmurat, ai frematat, O paranteza luminoasa A fluturat spre necuprinsu-albastru: «Si cei ce se tarasc pe campuri de bataie!» O, fara sa presimti ce drumuri se-ntretaie, Un zambet vag ai ridicat spre astru. Acum cand totul s-a sfarsit de mult Cand am pierdut din mana Misteriosul fir, Uitat de mine insumi si de toti, Barbos, murdar, cu ghetele-ncarcate de tarana -Iata, Privesc de-aicea astrul, Ca sa-mi resfranga totusi Raza privirii tale Oricum, oricand, La fel induiosata. |
|||
Pune poezia Repaosul pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |