funebră
E zi,
curând va fi
moarte.
N-auzi
cum chiorăie
pământul?
I-e foame
de el...
Canibal e lutul,
în groapă,
se-nghite
pe sine.
Tu
te mistui
în el.
Ard
lumânări disperate,
răsună
glasuri de popi,
lacrimile
şi tămâia
sunt
una,
sicriul cu trupul
la fel...
Hm...
Toată moartea
ta,
e doar
un coş cu puroi
pe trupul lumii.
În sfârşit,
se întunecă
de moarte,
peste cimitir.
Autor: Poezia funebră de
|