Omul om
de Carare Petru
Omul care e Om,
Cand vede ca moare vecinul,
Isi imparte cu el si painea, si vinul
Si nu-i cere alta rasplata
Decat fratie curata,
Si nu i se urca-n spinare,
Sa-l duca vecinul calare,
Ca pe unul mai mare, mai tare.
Omul care e Om nu-si ascute cutitul,
Nu-si umple arma cu gloante,
Sa-nceapa-n tara vecinului sau
Neomeneasca vanatoare de oameni
Pentru ca-acesta se-nchina la soare-apune,
Pe cand el la soare-rasare.
Omul care e Om nu arunca cu pietre
In gradina vecinului sau,
Nu-i sare gardul
Sa-l invete fortat
Ce e bine, ce-i rau,
Ce-i frumos, ce-i urat,
Nu-i vara ideea cu batul pe gat.
Omul care e Om
In zori isi trezeste vecinul,
Cantand si spunandu-i:
Mai frate, noroc!
Omul care e Om,
Scaldandu-se-n razele lunii,
Vibreaza ca struna in fata femeii,
Iubeste si naste
Alti Oameni ca el.
Autor: Carare Petru
Poezia Omul om de Carare Petru
|
