Avatar
Mi-amintesc. Era pe vremea cr uciadei.
Langa tine, paj de dor ingenuncheat,
Iti cantam pe ritmul lenes al baladei
Nenorocul unei fete de-mparat!
Nu pareai o-nfaptuire pamanteasca...
Castelana cu profilul de copil,
Inger trist, ce vine zarea s-o priveasca
In amurgul unei zile de april!
Si cum seara cadea mistica si lina,
Vrand sa stii ce suferinte mai indur,
Ma r ugai sa plang incet, pe mandolina,
Versul meu mangaietor de trubadur.
Si-n genunchi, ca pocaitul la altare,
In privire cu extaze ce nu mint,
Atingeam c-o nevazuta sarutare
Albii crini ai mantei tale de argint.
Autor: Cincinat Pavelescu
Poezia Avatar de Cincinat Pavelescu
|
