Doua stele
Unui puternic
In soarele ce moare se rumeneste zarea
Si purpura amurgul si-o intuneca. Pe valuri
Se-nalta si recade si tragic urla marea
Cu furie manata de fluxu-i catre maluri!
In ceata departarii naluci de panze pier,
Si cenusiu-nghite adancurile-albastre.
Iar eu, privind cum noaptea cuprinde-ntregul cer,
Zaresc cum se ridica din umbra doua astre!
Ce viu straluce unul si focul lui cel vast
S-aprinde-n cer deodata si-n tremurul de spume
Celalt abia sclipeste, si totusi ce contrast:
Cel mare este far ul, iar cel mic e o lume!
Autor: Cincinat Pavelescu
Poezia Doua stele de Cincinat Pavelescu
|
