Poetul
Vezuviul in marea albastra isi rasfrange
Si casca lui de aur si pana ei de fum;
Iar lava cand din bezna spre varf isi face dr um,
Cu negru-mpestriteaza vapaile-i de sange.
Poetul e asemeni vulcanului stingher:
In preajma lui multimea naiva se imbata,
Traieste, tipa, canta si-ntreaba-apoi mirata
La ce slujeste lumii sterilul sau crater?
El, calm si mandru, fr untea spre cer uri si-o ridica,
Simtind ca poarta-n coaste o rana sangerand
De-a carei adancime si cer ului i-e frica.
Apoi zbucnind de-odata in vifor ul de soapte
Si spintecandu-si sanul cu bulgarii arzand,
Aprinde marea-ntreaga cu soarele-i de noapte.
Autor: Cincinat Pavelescu
Poezia Poetul de Cincinat Pavelescu
|
