Pro domo
Intocmai ca un vierme de matasa
Care-si zideste singur locuinta
Din firul sau, eu am o nazuinta
In al meu suflet sa-mi cladesc o casa;
Tot ce-am visat, dar n-a avut fiinta,
Ca din pamant as vrea acum sa iasa.
Din amintiri si dor uri sa se teasa
Umbrare de ispita si cainta.
Pe fiecare zi, in pacea serii,
Caminul meu sa suie spre tarie,
Un stalp cioplit din marmura durerii.
Si gata cand va fi sa se ridice
Cladirea mea de arta si mandrie,
Nici trasnetul, izbind-o, sa n-o strice.
Autor: Cincinat Pavelescu
Poezia Pro domo de Cincinat Pavelescu
|
