Serenada
Pantum (Cristian Cherfils)
Privighetorile padurii se zbenguiesc prin fr unzatura,
Clipesc miimile de stele p-un cer senin si linistit,
E mult mai rece al tau suf let chiar decat marmura cea sura,
Tu nu mai vei iubi atata, fiindca iubind ai suferit,
Sclipesc miimile de stele p-un cer senin si linistit,
Se iau cu astrii vii la-ntreacat fosforescentii viermisori,
Tu nu mai vei iubi atata, fiindca iubind ai suferit.
Vai! cerul e facut sa fie cand de lumina, cand de nori.
Se iau cu astrii vii la-ntreacat fosforescentii viermisori;
Intoar na firea-nduiosata un cor divin d-un far mec rar,
Vai! cerul e facut sa fie cand de lumina, cand de nori,
Si se iubeste si se plange, iar celelalte-s in zadar.
Intoar na firea-nduiosata un cor divin d-un far mec rar;
Si tot vibreaza, iar ecoul rapeste mar mura cea sura,
Si se iubeste si se plange, iar celelalte-s in zadar!
Privighetorile padurii se zbenguiesc prin fr unzatura.
1892 februarie
Autor: Cincinat Pavelescu Poezia Serenada de Cincinat Pavelescu
|