Serenada
Ca sa-ti cant dintr-o chitara
Sub fereastra ti-am venit.
Era vara!
Liliacul inflorit
Si cu rozele semete
Risipeau printre alei
Un fior de tinerete.
Iar in par ul tau cel blond
Caldul soare vagabond,
Raza vrand sa-si poleiasca,
S-a-ncurcat in adevar,
Si-n zadar vrea sa ghiceasca
In al buclelor tezaur,
Care-i raza lui de aur,
Care-i firul tau de par!
Viu si astazi, din chitara
Sa-ti mai cant ca asta-vara
Serenade,
Insa, vai, gasesc in poarta
Frunza moarta!
Toamna cade!
Ploaia cerne; ceata deasa
Trista, umeda se lasa,
Pe carare e noroi,
Si sub zarea cenusie
Toamna rochia si-o sfasie
-N pomii goi!
Sub balcon cand se ridica
Glasul meu patruns de frica,
De la geamul tau, iubita,
Pica-o floare vestejita.
Atunci inima-mi se frange
Si-un ecou departe plange!
Si-n zadar ma lupt in vant
Sa dau coardelor cuvant,
Din chitara mea mahnita
Nota zboara, rataceste
Si de geamuri se izbeste
Ca o pasare ranita!
Cum neaua-ncepe sa s-astearna
Mi-e frig in suflet, nu stiu ce-am,
Zadarnic te mai cat la geam,
Azi e iarna!
S-a-ntunecat a toamnei ceata,
Pe str une mainile-mi ingheata,
N-o sa ma vezi de azi-nainte
Cu flori in par si in cuvinte,
Caci, vai, balconul ti-e-nflorit
Cu reci podoabe de zapada,
Si-n noaptea care sta sa cada
Tu ai uitat ca m-ai iubit;
Si neaua-ncepe sa s-astearna,
Intai mai rar, si-apoi mereu,
Ca pe balcon si-n par ul meu...
Plangi, suflete!... E iarna!
Autor: Cincinat Pavelescu
Poezia Serenada de Cincinat Pavelescu
|
