Sonet
In clipa-n care vocea ta slabita
Se mai lupta sa zica: nu, eu mut,
Zdrobindu-ti carnea alba, te-am avut,
Statuie dupa soclu nar uita!
Dar o-ntristare-n inima-mi mahnita
Inalta un regret necunoscut:
Ma doare tot ce-a fost si s-a trecut
Si plang pe nazuinta mea-mplinita!
Pe clipa ratacirii noastre ceata
Va cobori uitare, si, straini,
Ne vom tari spre alte patimi viata.
Vei trece-n seri de toamna langa altul,
Cu suflet tulburat, cu ochi senini...
Eterna-i doar iubirea, nu amantul!
Autor: Cincinat Pavelescu
Poezia Sonet de Cincinat Pavelescu
|
