de Daniel Aurelian Radulescu
Se pleaca cer pe mare din picuri albastrele
Pe boabe intunecand in albastru-nchis de vie,
Se revarsand prin vene, in pasta pe hartie
De-un baiețel in bleu, cu palme mititele.
Sclipește ametist in raze subterane
Prin prismele de roci din rauri cristaline
Spre funduri de atoli de bleuri pur divine,
Pana-n afund de ghețuri de-arctice canioane.
E tonul de-o planeta ce-și are crez in Biblis,
Rasfranta de milenii spre inaltul puritații
Salașuind fulgi, duhuri, pe sfera libertații
Topita-n cristalinul pe albastrul dintr-un iris.
22.08.2012
|