| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Mod de Ion Barbu Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Natal
|
|||
|
Vezi toate poeziile din albumul Clipuri despre mine
|
|||
|
Exult; caștig din timpu-mi zbor, m-ajung cand am plecat Uitand de griji, de lucrul zilnic; sunt peste nori, am ațipit La "end" de western și tresar la vocea treaza din cockpit. E iar pe "screen" pasarea-mi cuib pe-o linie 'n salt sacadat. Ma duc acasa și-i aștept pe toți, cei ce nu m-au uitat! Privesc prin praful in rafalele ce-mi fașaie parbrizul cald In camp pe-o arie de drum, pierdut c-o liniște eterna Și-mi zboara gand la eu ce-am fost și mulți ce-aveam pe langa ferma La Fotin; dar sunt singur numai, totu-i pustiu și-un cer smarald Ce-l priveam; vara-n zgomot surd, culcat pe-o șira. Mintea-mi scald! Și acum este-un maron de fier in ape-n val la Costinești Acolo unde-i mal in pietre, mai sus de locul de nudiști Unde timizi intr-o vacanța de practica stateam intinși Pe burta și-nțepam nisip inrușinați. Hm, ce povești Ce se derula, ca-i pustiu de ce știam. Cum timpu' oprești? Doar am ieșit de la examen, pașesc pe aleile spre cursuri Și cat de mici imi par acum și-un pic straine clase, sali, Iar la cantina de la drept, cum nici la "Tosca", n-aud boli De care tot ne zgandaream; ne puneam "frane" de parcursuri Așa-n sfarșit de sesiune și-s iara singur. Triste apusuri! Cum simt caldura mainii tatei ce numai el sta doar s-asculte! Nici glasul mamei, tot fantoma, ce rade, cipul randunicii In curtea casei unde-i gol, nu mai sunt camaruțele bunicii Și prispa galbena ca ceara de-atat spalat, nici vorba-i iute. Nu mai e cuib la streașina de mal și pai. Ca-s case multe! Hm, arar trece o caruța in valea de pe prund, la garla, Dar nu-și mai slobozește calul sa intre-n apa la scaldat; S-a pus sa-ncarce nisip, piatra, ca-i mult acum de reparat Și-n lunca-s mari gramezi, bascule, nu vreun cioban adapand tarla. Doar apa curge tot la fel. Tresar, nu-i joaca! E-o șoparla! Astazi sunt trist ca las tristețe și așa ma-ntorc in timp pierdut Ca nici orele caștigate nu mai imi raman, le predau toate! Sunt plumb de greu; plutesc oceanul, doar amintirile-s salvate Și le tot port chiar tot mai roase și n-am nici cui sa le-mprumut, Ca nu vrea nimeni vechituri. Raman cu ele, le fac lut! Cred mult, din tot ce am vazut, ca numai apa-i la fel; val Ce tot se intoarce, fir se-aduna, norii ii sunt lacrimi . E natal! 23.04.2012 |
|||
Pune poezia Natal pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |