Pietre salbatice

Vezi toate poeziile poetului



de cate ori doamne
dai drumul visului ca un sarpe
simt un cutremur
si spaima
precum un mal
se prabuseste
peste adapostul meu
si el ramane ingropat
si eu
de cate ori tu
dai drumul visului
ca unui vultur
el se roteste si alb se asaza
peste movila de bulgari

si dupa ce nu mai adie nimic umbra lui simt acopera ca o zapada indoielnicul meu mormant a carui cruce trimisa din cer vulturul este
de cate ori
la numai o clipa de capat
imi pui tu la gura
oglinda
si ea se abureste
ce semn
in ce limba fara cuvinte
mi-arati

un om insetat priveste adanc
aceasta imagine calma
un om in picioare
solemn



in timp ce paduri de mesteceni
dau fosnetul lor
si lumina
si numai de-atunci inainte o apa incepe sa fie prin locul din vis cu pietre salbatice care atunci traiesc taina si numai de-atunci inainte vor fi slefuite

pot spera sa raman
si setea
si apa
si pot spera
sa raman si setea si apa
de cate ori doamne
ingerul prabusirilor
pasarea
vine din tine
si smulge si duce
un mal intreg de pamant
departe


Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Pietre salbatice pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani