Privesc tablourile vechi

Vezi toate poeziile poetului
(Poezii)



Privesc tablourile vechi cum dorm in taina lor
Si un trecut ce nu-l cunosc traieste-acum in mine,
Efluvii de-amintiri izbesc in sacrele ruine
Ce vremea le-a sapat adanc in bronzul trecator.
O floare rastignita-n praf, un semn ascuns, un nume
Vorbesc de-un suflet ce-a visat candva langa tablouri
Si dintr-o gura moarta azi, convoiuri, vin ecouri
Sa-nsufleteasca rand pe rand relicvele postume.

Vioara-n care dorm demult uitate, triste melodii,
Odaia reaprinde-acum pe panze stinsele lumini
Si palide priviri tresar ca niste umbre pe ruini,
Sa rupa grelele taceri din masca unei vesnicii.
Surasuri ne-ntelese ard in ochii mortii si-o mana grea
Se-ntinde dintr-un stramb tablou ce-ascunde tainic doi batrani,



Care-au iubit si ei candva si-n casa-aici au fost stapani,
Dar n-au luat nimic plecand din lumea asta mica, rea.

Si mortii-acum pasesc solemn pe grelele covoare roase;
Ecourile se trezesc prin unghiuri si plutesc prin casa;
O use plange in tatani si-un gol imens in funduri lasa
Sa treaca mortii prin odai
Cu zgomote prelungi de oase
Ei se opresc in prag uimiti de-asa schimbare pe tapete -Atati streini in rame largi sapate-n aur greu si-n fund
Voci aspre ce-i hulesc incet, in umbra mortii se ascund
Si-ncremenesc mahniti si reci in strambe cadre pe parete.

Surasurile lor ce ard incremenite cad pe masa.
O carte veche sta deschisa din ziua mortei aruncata.
Atunci si-au amintit batranii de moarte pentru-ntaia data
Si s-au privit mirati si palizi.
Si nimeni nu era in casa
Sa le deschida iar gradina posomorata si uitata
A vietei.
Singuri, albi sub lampa, in iarna, ascultau cum vantul
Canta - si,-ntelegand ce trista e legatura cu pamantul.
Au adormit adanc sub taina de-a pururea nedezlegata.

Si noi vom cobori ca mane sub umedele bolti eterne
Si in odaia noastra alba, in care dorm ca-n relicvarii
Atatea vise de iubire, tacerile se vor asterne
Si vor intra streini in casa ca lupi salbatici in vivarii
Sa rascoleasca praful sacru de amintiri ce le-am uitat.
Grabiti, pe trandafiri de ceara si pe tablourile reci.
Azi soarele nadejdei sacre in bronzul subred a sapat
Lumina limpede-a vietei si panza-n care dormi de mult
Tresare - parca, cu iubire, spre mine lenese te-apleci
Si eu invins alung tacerea si te cuprind si te ascult

Medalii mari de plumb eu simt pe frunte-mi cum apasa.
Sunt gandurile reci ce bat aripile lor rupte,
Sunt gandurile ce-au urcat pe stancile abrupte
Ale trecutului adormit demult, aici, in casa. -
Privesc tabloul tau sapat in rama grea de amintiri
Si-as vrea ca intr-un chivot scump sa-nchidem visele de-acum -
Cand vom pleca batrani si-nvinsi pe nesfarsitul mortei drum
Sa nu ramana dupa noi decat parfum de trandafiri.


Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Privesc tablourile vechi pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate
});



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani