Chicotul nefiintei
Pe umeri port chicotul nefiintei
ce tresalta cand ne iubim
trecandu-si degetul printre coaste.
De ce intarzie ursitoarele
cand dorintele zgarie cu unghia cerul?
In ochii tai albastri ca marea
am putea boteza milioane de prunci.
Prin carnea mea se zbate o nefiinta
ce ma roade ca o boala incurabila.
Zambetele cu care ma intersectez pe strada
ma mistuie pe interior pana la ultima celula.
Doar noaptea in visul meu favorit
vad cum pe umerii tai goi
danseaza o minune infinit albastra-
nefiinta ce zboara intr-o pasare maiastra.
|