APRODUL PURICE

Autentificare

Parola?  Creare album poezii Publicati poeziile online. Ultimele adaugari "Sa-mi spui..." Introspectie in inalt Antiprimavara A fi (actor pe scena vietii) Fara (uni)forma Total autori 184

S-aprinsese-n lupta Hroit cel tiran. Cand s-abate calul marelui Stefan, Purice-i ofera calul sau indata. Domnul nu ajunge scara ridicata.
— "Doamne! Movilita ma voi face eu, Ca sa poti sa-ncaleci dupa gatul meu! Zice si se pleaca. Stefan, fara munca, Prin mijlocu-acesta pe fugar s-arunca.
— "Purice, sarace! De voi castiga, in movila-nalta eu te voi schimba. Omul este mare, nu prin al sau nume, Nastere, avere, ci prin fapte bune; Faptele sunt nobili, nu tarana sa
Ce deopotriva viermii-o vor manca.
Si acum, Movila, aidi a ne lupta! Caci urmasii nostri nu ne-or semana! Multi romani chiar astazi la straini alearga Si prin ei asteapta tara ca sa mearga. Si cum vrei ca viata la ei a afla, Cand tu nu o afli in inima ta!

Cel strain nu-ti face niciodata bine Fara sa castige drepturi peste tine. Nu zic c-o sa piara neamul romanesc; Dar sunt timpi in care popolii slabesc; Cum sunt ani in care pomul ce rodeste Nu da nici o roada, desi infloreste. Popolii se pleaca cand mai-marii lor in descurajare cu inima mor!... Cand sunt robi ei insisi l-a lor slabiciune, Cum vor face liber un popor in lume? Popolul acela este ca sfarsit, Este cel din urma: e la robi robit. Caci intotd-auna un popor se face Mare ori nemernic, celor mari cum place. Si sa stii, aproade, ca vor trece ani Pana sa mai vie Dragosi si Stefani!" Zice, pleaca, invinge. Hroit se umila. Purice aprodul s-a facut Movila.