BARNOSCHI-DOMNUL

Autentificare

Parola?  Creare album poezii Publicati poeziile online. Ultimele adaugari "Sa-mi spui..." Introspectie in inalt Antiprimavara A fi (actor pe scena vietii) Fara (uni)forma Total autori 184

O, saraca tara! Turcii cei mai rai Judeca si-omoara domnii mari ai tai! inca azi Barnoschi, domn cu nume mare, La serai purcede intre turci calare! Sala e intinsa; sfatul numeros, Chiar sultanu-asculta prin cafas umbros.
— "Iata omul!" zice satrazanul mare. Toti privesc la dansul prinsi de admirare.
— "E-nteles cu lesii tara sa predea, Asta carte spune impotriva sea."
— "Cer sa se uciga el si toti ai sai!" A mai zis vezirul marilor calai.
Dar mufti raspunde: — "Capul daca piere, Gloatele reintra in a lor tacere."
— "Moara! striga pasii — este osandit! "
— "Voi ma dati la moarte, domnul a vorbit. Voi muri cu fala, cum romanul moare Pentru tara sfanta! Nu-s roman eu oare? Nu voi sa ma apar, caci nu voi sa dau Turcilor in tara drepturi ce ei n-au. Dreptul va lipseste... Patria romana
N-a invins-o nimeni cu armele-n mana! Ea plateste voua sa o aparati; Nu ca sa o spargeti, nu sa-o-ngenuncheati. Mandri de puterea cea materiala, Peste tara drepturi va luati cu fala. Dar acea putere fara de cuvant E ca vasul mandru parasit la vant. Dumnezeu rapeste sfanta cugetare Popolilor b rbari supusi la pierzare."

— "Moarte!" striga pasii. Domnul jos pe piata, Cu virtute rara, pierde a lui viata.
Dar cand cade capul, calul sau ce-l port Necheaza, tresare, apoi cade mort... Turcii se-inspaimanta. Ei si-aduc aminte Ale lui Barnoschi agere cuvinte.