CÂNTEC

Autentificare

Parola?  Creare album poezii Publicati poeziile online. Ultimele adaugari "Sa-mi spui..." Introspectie in inalt Antiprimavara A fi (actor pe scena vietii) Fara (uni)forma Total autori 184

Noaptea cade-ntunecoasa, Oastea trece la bataie, Iar pe stanca aburoasa Arde luna cea balaie. Ai, baieti, p-acele maluri Unde armia s-aduna, Unde Oltul geme-n valuri Sa ne batem impreuna. Mandra mea cu fata alba Si cu buze rumenite

Dete spre aceasta salba Si paftale aurite, Dete salba la domnie Si paftale si rochita, insa mie, insa mie Mi-a dat dulcea ei gurita.
PLOPUL
Eu aveam un plop de vale Verde ca un smarandel. Trecatorii stand in cale innopta catand la el.
insa toamna a venit, Plopul meu s-a vestezit.
Daca printul ce domneste Ar fi vrut a mi-l schimba Pe coroana ce luceste Ca un soare-n fruntea sa,
inca nu as fi schimbat Plopul meu ce s-a uscat.
Varfu-i peste stanci pletoase De departe il vedeam, Si-nnoptand prin vai rapoase Dupa el ma indreptam.
insa toamna a venit, Plopul meu s-a vestezit.

Daca tanara domnita Plopul meu mi-ar fi cerut, Dandu-mi dulcea ei gurita Sapte ani ca s-o sarut,
Nici atunci eu n-as fi dat Plopul meu ce s-a uscat.
LAUTARUL
intr-o noapte furtunoasa Printul cu-ai sai cavaleri intr-o sala luminoasa Se-mbatau de dulci placeri.
Cupele de aur suna, Candelele stralucesc; A placerilor cununa Damele drag o-mpletesc.
Noaptea este foarte rece; Iar afara-un calator Prin furtuna noptii trece, Intonand cantari de dor.
—"Aduceti indata-aice Pe drumasul lautar!" Scutierilor le zice Domnul casei cel barbar.
Lautarul se aduce, Coamele-i voios se joc;

Fata-i palida si dulce; Ochii-i varsa dulce foc.
—"Canta noua, lautare, Tu, ce-n lume ai nascut Pentru-a noastra desfatare, Pentru-al nostru trai placut!
Lautarul, cu mandrie, Sparge harpa de pamant. -"Pentru inimi de robie. Nu voi, doamne, eu sa cant!
Daca canturile mele June suflete rapesc, Ale voastre inimi rele, Inimi moarte, nu-nfloresc.
Astfel vantul dezveleste Cu-al sau fraged sarutat Crinul care-mboboceste, Dar nu crinul cel uscat! "
Zice si pe loc dispare; Dar prin vanturi care gem, Oaspetii, cu-nfiorare, Auzira ast blestem:
"Voi, ce tart rul v-a revarsat in nopti fatale de voluptate Cu nori de crime si de pacate Pe fata lumii ce-ati insultat;

Voi, ce dati moartea chiar in amor Ca serpi ce-n ora lor de-nrodire, De voluptate si fericire, Turbati omoara complicii lor;
Voi, ce cu hula la cei mai tari Tarati josita voastra cerbice, Si pentru omul cel neferice Aveti dispreturi crude barbari;
Fara de cuget, nici Dumnezeu, Fii de minciuna si injosire, Astazi cu cruda-mi despretuire, Pe voi sa caza blestemul meu!
S-aveti repaos intr-un mormant Numai cand corpul ars de durere Raci-va-n lume orice placere Prin desecatul sau osamant!
S-aveti vedere; rau sa zariti! Auz, s-auzul sa va insale, Gura si vorbe fara de cale; Inimi, si numai chin sa simtiti.
Pe cat trai-veti p-acest pamant, Fapta cea buna ce-ti face-n lume Sa se topeasca fara de nume Cum piere-n spatiu urma de vant!"
Astfel canta cu durere Lautarul ratacit,

Iar in sala de placere Candelele au palit.
Mana-ngheata pe pahare, Florile se sting pe loc; Iar in sala lata pare O columna grea de foc.
Pe columna-nflacarata
Aste litere ziceau:
"Viata voastra-i blestemata!..."
Oaspetii amar plangeau.