Capul avarilor

Vezi toate poeziile poetului



Prin vaile
Carpatilor
Misterici, neguroase,
Trecea capul cazacilor
Cu garde numeroase.

Zareste linga-o pestera
Daramaturi romane,
Un templu de-alba marmura
Al junei daciane.

Iar luna, suflet umbrelor,
Pe-o neagra stinca-apare
Si varsa foc pe fetele
Columnilor bizare.

in vestibulul templului
Se vad mai multe stane,
Cu chipul guvernorilor
Ai
Daciei
Traiane.

Dar turma calatorilor
Vazindu-le, huleste,
Si capul lor, cu furie,
Descaleca, vorbeste :

- "Cit mi-or lovi vederile
Aceste chipuri mute,
Nu pot sa-mpac eu inima-mi
Cu visele-mi placute !"

El zice. trage palosul
Spre chipuri, apoi trece,
Loveste-o stana repede
Pe sinul ei cel rece.

Atunci in aer stelele
Cu nori aposi se-ngina,
Iar stana-nalta repede
Pe dinsul recea-i mina.

Se misca toate stanele,
Pasesc spaimintatoare,
Si-n noapte, calca, sfarama,
Barbarii sub picioare.

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Capul avarilor pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani