CEA DE PE URMA NOAPTE A LUI MIHAI CEL MARE
Ca un glob de aur luna stralucea
Si pe-o vale verde ostile dormea;
Dar pe-un varf de munte sta Mihai la masa
Si pe dalba-i mana fruntea lui se lasa.
Sta in capul mesei, intre capitani
Si recheama dulce tinerii sai ani.
Viata noastra trece ca suava roua
Cand speranta dulce ne surade noua.
Astfel asta data viata lor cura;
Cugetele triste nu-i mai turbura;
Luna varsa raze dulci si argintoase;
Austrul le sufla coamele pletoase;
Capitanii toarna prin pahare vin
Si in sanatatea lui Mihai inchin.
Dar Mihai se scoala si le multumeste
Si luand paharul astfel le vorbeste:
— "Nu va urez viata, capitanii mei!
Dimpotriva, moarte, iata ce va cei!
Ce e viata noastra in sclavie oare?
Noapte fara stele, ziua fara soare. Cei ce rabda jugul s-a trai mai vor, Merita
sa-l poarte spre rusinea lor! Sufletul lor nu e mai presus de fierul Ce le-ncinge
bratul, iau de martor cerul! Dar romanul nu va campuri fara flori,
Zile lungi si triste fara sarbatori. Astfel e vuit rul ce pe piscuri zboara: Aripile
taie-i, ca ar vrea sa moara! Astfel e romanul si roman sunt eu Si
sub jugul b rbar nu plec capul meu."
Autor: Dimitrie Bolintineanu
Poezia CEA DE PE URMA NOAPTE A LUI MIHAI CEL MARE de Dimitrie Bolintineanu
|
