COPILUL DIN CASA
Trage cu sageata scutierul mare; Unde-atinge face poarta de intrare. Un copil
din casa apoi a venit, Turla se cladeste unde a lovit. Domnul Stefan trage: unde-atinge,
face Biserica Putnei ce-ntre dealuri zace. Alt copil din casa a-ntrecut pe domn,
A atins in dealul ce-l chemau Sion. insa domnul Stefan zice cu asprime:
— "Un copil din casa m-a ramas pe mine!
Umilit de dansul, domn nu mai pot fi; Ori eu las domnia, sau el va muri!"
Un batran ii zice: — "Domnii din vechime Ar fi dat lui
cinste, caci a tras mai bine. Doamne al Moldovei, tu l-ai pizmuit, Domnul pan
la serbu-i azi s-a coborat! Daca dai tu mortii cei cu harnicie, Cu acei
nemernici ce-ar putea sa fie? Vrei sa fii domn mare printre cei mai tari ? Pe
supusi-inainte fa-i sa fie mari! Farul cat de luciu, focul lui dispare,
Daca nu se pune p-o naltime mare. La o curte unde meritu-i gonit, Moartea si
caderea scara i-au suit. Daca prin razboaie domnul este tare, Numai prin dreptate
va ajunge mare."
Stefan se gandeste, apoi a vorbit: — "O, batran cu minte,
bine ai grait! Sa se ierte dara cel copil din casa Si de azi sa seaza la domneasca
masa.
Multi vrajmasi au domnii, insa cel mai rau Este chiar mania sufletului
sau."
Autor: Dimitrie Bolintineanu
Poezia COPILUL DIN CASA de Dimitrie Bolintineanu
|
