Lui vasile alecsandri

Si daca nu esti mester la arma de vanat, Sa prinzi cu undisoara puicutele din sat?
Dar nu, iubite frate! Tu ai o datorie Frumoasa, sfanta, sacra, spre dulcea poezie De-aceea catre telu-ti nainte sa te-avanti. Decat sa fii ministru, mai bine e sa canti. Un cantec ce exprima o-nalta cugetare Plateste-o lege noua ce trece in uitare. Ce-ti pasa daca unii intr-altfel se gandesc in cercul de-ntuneric in care se gasesc!
Ia zborul tau in secoli cu muzele usoare
Si de taran-arhivei te sterge pe picioare.
Ia lira ta de aur de roze semanata,
Ia-ti fluierul d-ivoriu si canta inc-o data:
imbata-ne de fumul suavei poezii,
Pe cand ambitiosii viseaza la domnii!
Nu este nici un bine a fi in lume mare:
inaltul arbor cade l-a vantului suflare;
in varful naltei stance ce-si pierde fruntea-n nori
Nu nasc mai niciodata suave, mandre flori.