SI FLORILE PLAPÂNDE DIN CÂMPURILE NOASTRE

Autentificare

Parola?  Creare album poezii Publicati poeziile online. Ultimele adaugari "Sa-mi spui..." Introspectie in inalt Antiprimavara A fi (actor pe scena vietii) Fara (uni)forma Total autori 184

Si florile plapande din campurile noastre, Nascute pe mormantul vitejilor strabuni, Sunt mult mai razatoare ca sufletele voastre, O, fratii mei cei buni!
Oh! sufletele voastre sunt intristate foarte La vechea stralucire sunteti nepasatori; La cantece fatale de doliu si de moarte, Catati ascultatori!
Eu va respect durerea ce viata va-nconjoara, Cu voi, intotdauna vars lacrime chiar eu. Dar lacrimile-alina durerea voastra oara, O, mare Dumnezeu!
Adeseori un popol ce cade sub durere, Durerile-i amare lui insusi e dator! Sa planga cel ce pierde speranta si putere, Ce merita-al sau dor!

Dar inima ce-i plina de viata, de marire, La moarte si la doruri priveste cu dispret! Asa facea pe timpul de fala, fericire, Romanul cel maret.
in inimile voastre de ce nu pot eu oare Sa vars caldura sacra ce-ncinge sanul meu? Atunci ati trece viata cum trece-o sarbatoare, inalte Dumnezeu!
O, frati d-o suferinta, d-o tara, d-o durere, Se cade ca proscrisul ce voi ati blestemat S-atinga sanul vostru cu flori de mangaiere, El, cel nemangaiat!...