STEFAN CEL TÂNAR SI DOAMNA-SA

Autentificare

Parola?  Creare album poezii Publicati poeziile online. Ultimele adaugari "Sa-mi spui..." Introspectie in inalt Antiprimavara A fi (actor pe scena vietii) Fara (uni)forma Total autori 184

Stefan sta la masa, zi de sarbatoare. Doamna langa dansul sade ganditoare. Genele-i noroase cauta pe jos, Iar pe mana-i pleaca capul ei frumos.

Umbrele durerii coper-a sa fata,
Cum pe cerul splendid trece-un nor de ceata.
— "Astazi, zice domnul, zece mii ucig. Ordinele-s date... Furcile se-nfig!" Doamna se-nfioara, fruntea-i se-numbreste. in profunde ganduri mintea-i rataceste.
— "Cat de dulce vinul rade-n cupa mea! Doamne, pentru tine, tu cu mine bea!"
Domnul ia paharul si cu doamna-nchina. Cupele rasuna; fruntea lor lumina.
— "Doamne, multe rele faci p-acest pamant, Multe prazi si-ucideri fara de cuvant..." Zice. Domnu-arunca cupa p-a sa fata. Sangele pe frunte-i raura si-ngheata. Doamna-si sterge roua si catand la cer:
— "Astazi orice crime printr-o crima pier! Doamne! roaga cerul... Esti inveninat!" Domnul sub durere-i cade sagetat. Tremura, paleste... Viata-i mai apune
Si zdrobit de doru-i aste vorbe spune:
— Chiar pe sotu-ti tanar ai inveninat!"
— "Zece mii, de moarte, moartea-ti a scapat!"