Stefan cel tanar si DOAMNA-SA

Umbrele durerii coper-a sa fata,
Cum pe cerul splendid trece-un nor de ceata.
— 'Astazi, zice domnul, zece mii ucig. Ordinele-s date Furcile se-nfig!' Doamna se-nfioara, fruntea-i se-numbreste. in profunde ganduri mintea-i rataceste.
— 'Cat de dulce vinul rade-n cupa mea! Doamne, pentru tine, tu cu mine bea!'
Domnul ia paharul si cu doamna-nchina. Cupele rasuna; fruntea lor lumina.
— 'Doamne, multe rele faci p-acest pamant, Multe prazi si-ucideri fara de cuvant' Zice. Domnu-arunca cupa p-a sa fata. Sangele pe frunte-i raura si-ngheata. Doamna-si sterge roua si catand la cer:
— 'Astazi orice crime printr-o crima pier! Doamne! roaga cerul Esti inveninat!' Domnul sub durere-i cade sagetat. Tremura, paleste Viata-i mai apune
Si zdrobit de doru-i aste vorbe spune:
— Chiar pe sotu-ti tanar ai inveninat!'
— 'Zece mii, de moarte, moartea-ti a scapat!'