| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Haosul insusi de Elena Stefoi Trece latul prin ultimul anotimp. Aceasta fiara a vorbit, ucide-o sau zboara mai iute. Haosul insusi imi cauta bratele. Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Ingerul si sobolanul
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Doina Uricariu
|
|||
|
|
|||
| Ii cresc din umeri aripi si respira, precum matasea alb e, doar sideful abia daca-ti arata ce culoare e-n sufletul acestui calator, iti sta in preajma sau asa se spune, de-ai auzi trompeta lui ce canta, in ceafa ta priveste ochiul pazitor. E vanat, pumn de iasca si blana cenusie pe-un ghem de carne proaspat in granitele ei, scarboasa la privire, pe firave picioare, un mercenar visand gunoaie dulci. Si tu tinand pe taler cele doua fapturi, si cantarind cand ingerul, cand sobolanul prea greu iti pare cel dintai si orbitor in alba-i rasuflare in timp ce loc destul gaseste cenusiul. ii cresc din umeri aripi? (e trufas?) oare-a simtit sub pielea lui ca duce ca noi un maldar de surcele, un snop de oase sau de pirostrii? ii cresc din umeri aripi, chiar respira? Respira cand morti sunt cei ce-au fost vegheati de vii. ii cresc din umeri aripi? cantareste? atarna oare? cat? e mult? putin? aceasta zburatoare incropita e doar o pasare in trup strain? in trupul cui? Ne seamana prea bine, in carnea mea o aschie de zeu? Va da candva lastari, va creste aripi si pazitorul tau voi fi chiar eu. Ori ca sa nu ma simti povara, sa nu te-apese ochiul meu in crestet sa-ti ies in drum doar cat iti taie calea un sobolan c-un mar in gura vested? ii cresc din umeri aripi si respira, precum matasea alb e, doar sideful abia daca-ti arata ce culoare e-n sufletul acestui calator, e vanat, se taraste sub tarana. Exista ingerul si sobolanul? si eu sub ochiul cui incep sa mor? Ei spun c-a fost parere si-ntrebarea chiar daca azi o pun din nou: ii cresc din umeri aripi, poate naste cel ce gunoaie mesteca mereu? Si cum sa-i vad cu-aceeasi pleoapa, slujind la fel si-un rozator, si-un zeu, un falfait de aripi se aude sau labele cotrobaind in seu? E alb, abia daca atarna panza blanda a sufletului peste trupul meu. ii cresc din umeri aripi? In ceafa mea respira? Sunt vie la rastimpuri? Sunt a lui? precum o frunza care creste verde la sanul luminos al cerului. ii cresc din umeri aripi? Ma inalta, acolo sus pluti-voi printre nori sau o sa fiu un sambure si dintii vor sfasia din mine rabdatori. Ce tii in spate? Iata, langa umar se catara cenusa pe picioare, ce chitait din blana ei se-aude, simti cum te scurma cele patru gheare? O limba mica, (putreda petala de inger?), botul lui cotrobaie-n ureche, pe ceafa cauta un rest de paine, un snop de oase, o ciosvarta veche. El te vegheaza? animalul iute ce te-a suit precum un ciot de munte esti scara lui cu trepte rupte, spre foamea lui intinzi o punte? in jumatatea crucii dintre umeri va creste picatura de sudoare, O vezi? tu sobolan cu aripi? tu, inger ce ma tii in gheare? |
|||
Pune poezia Ingerul si sobolanul pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |