Steaua Singuratatii

Vezi toate poeziile poetului



De-ai mai putea veni, precum veneai, cu trupul tau incendiindu-mi trupul, s-ar inrosi padurea sub zboru-ti fara pata,
Steaua
Singuratatii ne-ar asculta sarutul.

De-ai mai putea veni, precum veneai, lumina vinovata, sfanta faradelege, ar invia in mine popoarele de cai pe care nimeni, astazi, n-ar mai putea sa-i lege.

De-ai mai putea veni, de-ai mai putea, pamant innebunit de-o nebunie buna, m-as inalta din apa, din apa-aceasta grea ce imi balteste-n umeri si fruntea mi-o darama.

De-ai mai putea veni, de s-ar preface mahnitul meu pamant in doua mii de flori, tu m-ai
culege, sfanto, albita te-ai intoarce cu mine-ntr-un stergar si-ai astepta sa mori.

De-ai mai putea veni, ca altadata, cu trupul tau incendiindu-mi trupul, ne-am lumina pacatul c-un sange de zapada si ne-ar pastra ecoul: "Trupul prin care trupul".

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Steaua Singuratatii pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani