| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Cantec spaniol de Cincinat Pavelescu Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Elegie
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Dragos Protopopescu
|
|||
| (Poemele restristei) | |||
|
|
|||
| Si te-ai pierdut atunci, si tu, Florine! S-ar fi putut vartejul sa te crute? - Arunce-n vant o mana hartiute Si-alerge dupa ele mult si bine La o bataie vesela de flori (Ai fost si tu adesea, mai tii minte?) Cad cele mai frumoase mai nainte: Asa picam si noi de multe ori. Si cum arunci noi ne uitam la mana Ce-arunca, nu la rosa care cade. Asa si-acuma, sa vedem batrana Intelepciune,-n moarte, ni se cade Si-atunci ar fi sa spun ca te-a luat - Cine sa spun ca te-a luat, stiu eu? Sa spun ca te-a rapit un Dumnezeu Ca pe un pui din cuibul fulgerat; Sa te pastreze - aiurea, prea curat, Si neatins ca in boboc laleaua Sau, dupa cum de-a pururi a pastrat Nespus de alba peste varfuri neaua. Sa cred si eu in fostele povesti? O, nu; si daca-ti scriu aceste randuri E nu fiindca m-astept sa le primesti Dar ca nu-s inca-nchis in patru scanduri Sa cred si eu? o, nu - dar vezi? in preajma impart salcamii vechi asa mireazma Si e de pretutindenea afara, O, frate mort, atata primavara, incat imi vine sa-mi aduc aminte Nu de acum, ci mult mai dinnainte: * * * Era aceeasi vreme pe afara Si-aceiasi pomi dadeau mireasma rara Si ai venit Florine-n casa noastra Cu primavara-n floarea dintr-o glastra Din ce tinut de zari, din ce valcele, Din care cer, copile, aparusesi? Nu stiu, dar parca ruda imi parusesi Cu duhul ce trecea printre zorele - Cu seva si-adierile din pomi Cu zarea, cu lumina si zefirul: Acelasi gand ce plasmuise firul Stransese-n tine-o mana de atomi. Din morti veneai, cu-atatea semintii Inchise-n ale lutului oblancuri: Erai, cu boarea-ntinsa pe campii, A lumei respirare din adancuri. * * * Tu ai venit cu florile, Florine, Si ai plecat cu ele, tot odat', Cu crinii si cu glastra de verbine, Cu primavara toata ai plecat: Ai coborat cu toate atunci frumos incet si rar te-ai asternut cuminte Te-ai dus adanc, te-ai dus tot mai-nainte Spre rostul vietuirilor din jos Ai disparut ca sa apari aiurea, Te-ai risipit usor pe dedesupt, Si mai adanc pamantul tot te-a supt Pe tine deopotriva cu padurea Si ai ajuns atata de departe Prin regiuni obscure si stinghere Si-ai inceput cu vremea sa iei parte Si tu, la ale lutului mistere. Si-ai aparut, in mers fara-ncetare, Ai aparut acolo disparut, in campul de atomi necunoscut Si cunoscut sub forma de miscare. - Tu te-ai lasat nimicul sa te-absoarba Si-ncet ajuns-ai vasta lui genune; Dar moartea cu prefacerea ei oarba Era a vietei limpede minune! Caci iata ca s-arata iar seninul. Vin zarile, lumina si zefirul, Si urca din launtrul brazdei firul - Ne vine din adancuri iar divinul! Si unii spun ca tu n-ai sa mai vii! - Si eu te vad Florine pretutindeni, De la zorelele prin care-adii Si pan' la boarea-aceasta de Armindeni Te vad in caltunasii din razorul in care, mic, dadeai tu cu piciorul, In floarea de salcami sub care noi Muream, jucandu-ne, de-atuncea in razboi In neaua de cais si in verbine Caci n-aduc toate, vai, ceva din tine? Asa ca daca-aievea n-ai sosit E numai fiindca, bun, te-ai risipit, Te-ai risipit in noi; si uite bine: E sarbatoare-n aer, si-n gradine Re-ncepe rosa gluma cu zefirii incat cu drept te-ai hotarat. Florine, Sa nu mai vii: de tine-n toiul firii Nevoie poate-avura trandafirii |
|||
Pune poezia Elegie pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |