BARZA
Sus, pe Arges, pe la munti,
Au ramas codrii carunti;
Jos, pe vale, prin zavoi,
Se cobor turme de oi,
Iar un cuc cu pana sura
Si-a spus numele din gura:
“Cu-cu!”
De prin garduri, de prin vii,
Cintezoii aurii
Zis-au din ciripitura
Unei tufe de rasura:
“Soro fa, desteapta-te
Si spre soare-ndreapta-te,
So-ro!”
Iar prin cranguri s-aud semne
Ghionoaia taie lemne,
Gaita, intr-o garneata,
Se proclama cantareata,
Iar din mreaja somnului
Ies gandacii Domnului
Ro-sii!...
Chiar si hanul de la drum,
Iarna fara fir de fum,
Vara far-de calatori,
Toamna far-de cantatori,
S-a umplut de randunele
Ce-au adus vara cu ele
Cal-da.
Iar prin lanul rasarit
Merge vestea c-a sosit
Craiul diminetelor,
Paznicul fanetelor,
Si-ar fi tras pe-un varf de leasa
Jos la doamna preoteasa...
Ci-ne-i?
Autor: Duiliu Zamfirescu
Poezia BARZA de Duiliu Zamfirescu
|
