Isus - Panait Cerna

Vezi toate poeziile din albumul Dulce secunda fecunda
Ai fost un om s-ai patimit ca dansul
Un
Dumnezeu - cum te credeau parintii
Pluteste-n veci de-asupra suferintii :
El nu ne poate intelege plansul.

Pe
Dumnezeu, de l-am vedea in cuie,
Cu pieptul plin de lanci, cu chipul supt,
Am spune ca-i un joc, dar jertfa nu e :
El din fiinta lui nimic n-a rupt.

Dar tu ai sangerat pe negre cai,
Supt umilinti ce nu le stie cerul ;
Tu ai gemut, cand te patrunse fierul,
De-au tremurat si ucigasii tai.

Si ochii tai cei blanzi se innoptara,
Si gura ta s-a-nvinetit de chin,
Si duhul tau, ce nu putea sa moara,
A smuls din trup suspin dupa suspin

Un om, un om, prin patimile tale !
Si totusi cat de sus, lumina mea,
Te-a inaltat rabdarea sfanta-a ta !
De mila ta, la glasul tau de jale,

Sa se destepte morti de mii de vremi
S-adancul lumii sa se infioare,
Iar
Tu - sa al privirea iertatoare,
Un om sa fii - si tot sa nu blestemi !

Cum au putut sa stee laolalta
Atata chin s-atata bunatate ?
Se rataceste mintea si nu poate
Sa te urmeze-n lumea ta inalta

Al nostru esti : al celor slabi si goi -
Pamant ti-e trupul si-n pamant s-ascunde,
Dar umbra ta ramane printre noi
Si inima-mi te simte orisiunde :

De sufletul ce-a intalnit mizerii
Si cu obolul sau le-a vindecat,
Te-apropii lin, prin negura tacerii,
Si strangi in taina mana care-a dat ;

Apostolului rasplatit cu ura,
Tu-i spui :
Mergi, nu esti singur in durere !
Si gura ti-o-nfratesti cu sfanta gura
Ce-a semanat nadejdi si magaiere ;

De cel ce geme, neputand sa moara,
Apropii cupa linistii de veci,
Mereu sporeste-a inimii comoara
Si drum de zambet lasi pe unde treci

Al nostru esti !
Ce ochi vazu vrodata
Ca te-ai suit la cer, purtat de nori ?
Ce gand nebun svarli aceasta pata,
Pe cel mai mare dintre visatori ?

Putut-a oare sufletul sa fuga
La cei senini si fericiti din cer,
Cand jos, prin murmure de chin si ruga,
Atatea brate tremura si-l cer ?

Nu, nu !
Ale
Golgotei reci piroane
Nu te-au lipit atat de strans de lemn.
Cat te-a legat de-acest pamant nedemn
Nemarginirea ranilor umane.

Atata timp cat lutul n-o sa creasca
Copii asemeni chipului tau sfant ;
Atata timp, cat linistea cereasca
Nu se coboara-n inimi pe pamant ;

Cat timp nu vezi aieve tot ce sameni
Si ochii toti de plans n-or fi deserti,
Atat de mult
Tu, cel nascut din oameni,
Va trebui sa mangai si sa ierti ;

Atat de mult vei auzi jelire
Si rana ta va sangera mereu -
Imblanzitor de oameni prin iubire,
Tu ti-ai ales destinul cel mai greu !

Dar, cand vei smulge-ntreaga omenire
Din somnul lung al greului rabdat,
Cand nu va fi
nici chin, nici ratacire,
Atunce
Tu zambi-vei impacat ;

Atunce numai ingerul hodinii
Va cobori subt ochiu-ti intelept ; iti va culege de pe frunte spinii
Si-ti va inchide ranile din piept.


Pune poezia Isus - Panait Cerna pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani