Balada cu Grue
De Grue padurarul
balada voi sa spui.
O data-n vara Grue
lasa padurea lui:
venea din deal in vale
prin vii si prin livezi,
urmat intotdeauna
de-o capra cu trei iezi.
Venea in sat, ca omul,
venea si nu venea:
la Nistru, pe carare,
la Stanca se ducea;
si negru ca o umbra
de demon, de taun,
se arunca in ape
si inota nebun...
Curgea agale raul,
din strabunei curgea;
si-n vremea cea de vreme
el, Grue, se-ntorcea...
Dar cand iesea din vreme,
din noapte si din val,
nici capra si nici iezii
nu mai erau pe mal.
Suia atunci pe stanca
si ragusea strigand;
in piatra cu piciorul
batea, si in pamant;
isi aprindea tigara
(avea tutun, amnar)
si se-ntorcea-n padure
sa fie padurar...
In zi de sarbatoare
(sa vezi si sa nu crezi)
vindea Nichifor Duda
o capra cu trei iezi...
Si cel cu punga-n mana,
cel care-o cumpara,
tot Grue padurarul
de la cordon era...
In patruzeci si unu
(cu alti flacai din sat)
si Grue padurarul
a fost mobilizat.
Era o zi de vara
cu soarele-n namiezi,
si-l petrecea pe Grue
o capra cu trei iezi.
Din marea batalie,
din Marele Razboi
s-au reantors la vatra
o mana de eroi.
Iar alta mana (Doamne, de ce nu i-ai pazit?)
pamant strain si rece
cu sange au sfintit.
S-a stins in lupta Grue
si astfel s-a distins.
Cu el Nichifor Duda
asijderea s-a stins.
A curs potop de apa
de-atunci, de la razboi...
Dar satu-i pomeneste
de bine pe-amandoi.
Cu zi de sarbatoare
(sa vezi si sa nu crezi!),
Nichifor tot mai vede
o capra cu trei iezi;
Si Grue scoate banul
si-l da din buzunar;
si Grue tot ramane
la Duda padurar...
Autor: Dumitru Matcovschi
Poezia Balada cu Grue de Dumitru Matcovschi
|
