Mortilor, va iubesc
Ca sa pot muri linistit, pe mine
Mie reda-ma.
A fost odata un optimist. Nu mai este.
Trag dunga peste.
Egocentrist, asist
la propria mea inmormantare.
Arde o lumanare.
Se scutura o floare.
Miroase a mir in cimitir.
Zeieste,
femeia pe care o iubesc ma boceste.
Sar din sicriu,
mi-e teama.
Sa nu mai fiu?
O, mama!
Ca pe un templu imi contemplu mormantul.
Nemuritorule, aud, ti-a venit randul!!
Depan firul vietii inapoi.
Mortii vin dupa mine convoi.
Oameni din sat de la noi,
flamanzi si goi.
O jumatate de sat si inca o jumatate.
Clopotul bate...
Sanatate, aud, sanatate vrem,
de toate avem, neam,
purtam acelasi hram!
Zambesc mortii, amar zambesc.
Stil clasic, moldovenesc.
Mortilor, va iubesc!
Incepe sa ploua. Tuna furtuna.
Mortii in jurul meu se aduna.
Mortilor, care etse poezia mea cea mai buna?
Nu vor sa-mi spuna, rad.
Mi-e urat.
Lumanarea se stinge.
Femeia pe care o iubesc
la pieptul meu se strange:
usor-usor, ca un fulgusor...
Dorule-dor...
Ajuta-ma, Doamne, sa cobor in soarte,
pe mine de mine izbaveste-ma,
pe mine de mine ma desparte!
Autor: Dumitru Matcovschi
Poezia Mortilor, va iubesc de Dumitru Matcovschi
|
