Pegas de pripas
A imbatranit,
s-a rablagit Pegasul meu,
martoaga de pripas a ramas.
Gros de grumaz, tolaneste mereu,
fornaie, nimiceste, ma necajeste.
Nazdravan era odata, nazdravan!
Nu-i mai face pielea un ban...
Sa-l darui, ma fura gandul,
dar cui?
De calarie nu-i,
de ham nu-i,
de curse nu-i...
Nu-i trebuie nimanui!
De darvala am ramas cu el:
cumpara-i ovaz, hraneste-l din mana,
cara-i apa rece de la fantana,
scoate-l dis-de-dimineata la tavaleala,
si de teseala nevoie ai...
A imbatranit, s-a rablagit Pegasul meu...
Haide-ahi, dorule, hai,
hai-hai!
Autor: Dumitru Matcovschi
Poezia Pegas de pripas de Dumitru Matcovschi
|
