Sarut, femeie, mana ta
Compozitor si interpret Ion Aldea-Teodorovici
(spectacolul Tata)
Sarut, femeie, mana ta
intotdeauna muncitoare,
atat de mica si de floare...
Sarut, femeie, mana ta.
Ca o aripa ce-a zburat
si-a obosit neobosita,
sa odihneasca linistita,
ca o aripa ce-a zburat.
Copiii dorm in ciubul lor,
nevinovat li-i somnul, mama;
tot fara griji si fara teama,
copiii dorm in cuibul lor.
Si-alaturi mana ta, aici,
la capatai, ca o lumina;
alinatoare si blajina,
alaturi mana ta, aici.
Pamantu-n ea a incaput,
cu mar domnesc si luna noua,
cu strugur copt scaldat in roua,
pamantu-n ea a incaput.
Cuminte ramura de dor,
cand miezul noptii ora bate,
se-aduna din eternitate,
cuminte ramura de dor.
Si ploua stele fulgerat
in casa noastra si-n cuvinte.
Cuvintele sunt toate sfinte!
Si ploua stele fulgerat...
Si canta dincolo de geam
batranul greier la vioara...
Din taina greierul coboara
si canta dincolo de geam.
Sarut, femeie, ochii tai
de lacrima si de scanteie,
de imparata si de zeie,
sarut, femeie, ochii tai.
Sarut, cuminte, vorba ta
cu limpezime de izvoare,
cu vraja Soarelui-rasare,
sarut, cuminte, vorba ta.
Sarut si parul tau frumos,
imbatator ca o secara
cand o-nfioara vant de seara,
sarut si parul tau frumos.
Si cad, iubito, in genunchi
si iti sarut piciorul care
de radacina e si doare,
si cad, iubito, in genunchi...
Sfanta mi-i casa cu pragul ei tare de piatra,
sfanta mi-i casa cu focul ei vesnic din vatra,
sfanta mi-i casa din leagan de dor ce coboara,
sfanta mi-i casa ce creste fecior si fecioara.
Autor: Dumitru Matcovschi
Poezia Sarut, femeie, mana ta de Dumitru Matcovschi
|
