Sfant, cuvantul
Cuvantul este... suflet este, daca este!
Un univers intim, sublim oval.
E munte muntele cu-nzapezite creste
si nu e munte fiecare deal.
Sa taci, sa tainuiesti cuvantul nu se poate.
Toate au fost cuvant la inceput.
Inima inima ramane cat mai bate.
Cand nu mai bate, e un bot de lut.
Tacut si netacut, cuvantul se razbuna.
Neiertator cuvantul e in veci.
Cu negru tunet, cel mai negru, te detuna,
nici chiar cu pruncul tau sa te-ntelegi.
E sfant cuvantul adevarul cand incape
neanjumatatit, neprefacut;
e sfant-preasfant ca picatura cea de ape,
eternitatea care-a incaput.
Cuvantul iarasi! Am mintit de-ajuns Olimpul.
Dar si Olimpul ne-a mintit de-ajuns...
Sa ne intoarcem la cuvant, demult e timpul!
De ce in necuvant, Moldova, te-ai ascuns?
Autor: Dumitru Matcovschi Poezia Sfant, cuvantul de Dumitru Matcovschi
|