Si Romania
Si iara neguri neguresc la Margioara,
si iara pajuri hultanesc peste mosie,
si iara trage Basarabia sa moara,
si Romania nu mai este Romanie...
Si nulitatea iara vrea sa poarte nume,
si anonimul anonime iara scrie,
si asta lume iara nu e lume,
si Romania nu mai este Romanie...
Si iara hotii, patriotii se rasfata,
si sarantocii iara plang in agonie,
si asta viata iara nu e viata,
si Romania nu mai este Romanie...
Si anii trec, si ne petrec, si cruci batrane
padure cresc si putrezesc infipte-n glie,
si iara asta paine nu e paine,
si Romania nu mai este Romanie...
Pe malul Nistrului razboi, dezmat cu starvuri,
nebuna pacoste si neagra blasfemie:
cioroi satui-fudui buliharesc in carduri...
Si Romania nu mai este Romanie!
Pe malul Prutului pavilion in berna,
cu doua vami si cu o singura fratie:
sunt vamuit in limba mea materna.
Si Romania nu mai este Romanie!
Si latra cainii, turbii latra iara,
si intunericul tot nu se mai subtie,
si tarisoara nu mai este Tara,
si Romania nu mai este Romanie!
Autor: Dumitru Matcovschi
Poezia Si Romania de Dumitru Matcovschi
|
