Curg valuri de lumina pe ulita mea moarta, Pindeste dimineata sa nu mai stau la poarta, Pe mine nu ma cheama a patului caldura, M-a sarutat a noptii infierbintata gura.
Cind toata lumea doarme in pace-nvaluita, Eu stau visind la poarta de nopti imbatrinita. Si tot privesc cum vine albastra dimineata, Inaurind cu soare a-ntunecimii viata.
Curg valuri de lumina pe ulita mea moarta, Pindeste dimineata sa nu mai stau la poarta,
"Sarman sclav al durerii cu inima desarta Te-asteapta, tot te-asteapta o vesnic muta poarta".
|