Femeia lui naarip

Vezi toate poeziile poetului



Sapte luminari au aprins la far.
Si n-a sosit din vifor pescarul.
Bauna marea, cerneala ei stropeste casele albe.
Si pesti zdrobiti in bucati se lipesc de stinci. Femeia lui
Naarip,
Cu parul despletit, cu miinile blestemate,
Zbiara ragusita-n noapte : "Maica
Precista,
lasa-l acasa.

Daca e in cer, arunca-l din cer,
Caci locul lui e linga visla." Batrinii pescari tremura de mare si de nebunia femeii,
Tinerele odrasle cu miinile apara flacarile luminarilor
Ce arid sub icoana lui
Dumnezeu.
Suiera ploaia ca plumbul ciuruit,
Mortii rid in pamint si se cutremura pamantul,

Valurile poarta suflete albe iesite din fundul marii,
Se fring catarguri, odgonul crapa, miroase a pucioasa.
Femeia lui
Naarip nu mai sfirseste ;
Arunca pietre grele in apa : anii ei. isi smulge de pe sin crucea : copilul ei. isi scuipa singele : dragostea ei.


Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Femeia lui naarip pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani