| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Haosul insusi de Elena Stefoi Trece latul prin ultimul anotimp. Aceasta fiara a vorbit, ucide-o sau zboara mai iute. Haosul insusi imi cauta bratele. Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Eu nu am strigat īn gura mare, eu am scris…
|
|||
|
Vezi toate poeziile din albumul Flori de camp
|
|||
|
atunci cand imi clocotea in pieptul tanar gata sa-l rupa, de frica sa nu mi-o deoache oamenii rautaciosi, dar am imortalizat-o in cuvinte simple, pentru voi, ce-i care ma intelegeti cu adevarat. Pentru ca, rucsacul iubirii oricat ar fi de greu, merita carat in spate toata viata. Nici durerile sufletului nu mi le-am strigat in gura mare, desi tare as fi vrut sa o fac, ca sa-l scap de poverile lui, dar m-am bazat pe credinta, toiagul de sprijin al oricarui handicap. Apoi mi-am zis: Oare, cui ii pasa de zbuciumul meu sufletesc? cu adevarat … Cui, sa ma plang ? Mai bine scriu… Durerea altuia este cea mai usoara durere, pentru ca nu o simte decat cel care o are. Nici singuratatea firii sau ura impotriva viselor neamplinite, nu le-am strigat in gura mare, de frica sa nu par excentrica in fata oamenilor, care abia asteapta sa ma etichiteze, oameni, care se multumesc doar cu sinteza de suprafata a lucrurilor si mai putin cu motivatia sau profunzimea lor. Astfel, am invatat sa-mi pansez singura sufletul, invelindu-i ranile cu balsam crestin. Asa am reusit sa-mi stapanesc de multe ori, puhoiul lacrimilor amare, gata oricand sa se reverse, la cea mai mica slabiciune a mea si am inteles, ca sunt lectiile mele de viata, care ma ajuta sa ma inteleptesc mai repede, pentru ca nimic pe lume nu e intamplator. Toate lucrurile au un scop precis, care anume, e greu de ghicit… Asternandu-mi pe hartie, cu sinceritate, toate gandurile bune sau rele, mi-am usurat sufletul impovarat de toate greutatile vietii. Ea, hartia, mi-a suportat astfel toate balbele scrise cu emotie sau agramat, pe cand majoritatea oamenilor imi vaneaza doar greselile facute si mai putin continutul sau tensiunea adevarata a faptelor. In scris stangaci si in mutenia gandului mi-am gasit un refugiu fata de cei din jur, care nu-mi suportau linistea enigmatica dobandita cu mare truda, dar nici frumusetea interioara castigata in timp, care-mi lumineaza sufletul si fata cu lumina ei discreta, ascunzandu-mi sensibilitatea firii. Punandu-mi deseori ca scut de aparare un comportament jovial, am scapat de iscoadele rele gata sa-si devoreze prada, asemenea pestilor Pirania, pentru a compara rautacios coeficientul de nefericire a lor, cu al meu sau cu a celor din jur. Si vai de acei oameni pe care nefericitii ii vor simti fericiti… Eu nu am strigat in gura mare, frustrarile vietii mele sau bucuriile ei, eu le-am imortalizat modest, in scris, pentru ca ele, bucuriile si durerile mi-au slefuit latent caracterul si m-au inaltat spiritual, pentru oamenii dragi, din jurul meu. Eu nu am strigat in gura mare, eu am scris…, numai ce am trait si simtit cu adevarat, pentru ca eu mi-am descoperit un alt capriciu al firii mele mult mai frumos si mai inaltator, decat toate celelalte lasate in urma, credinta in Dumnezeu; Ocrotitorul si puterea oamenilor sinceri, cinstiti dar si mai mult, a celor care cred cu adevarat in El. 22-02-2010 |
|||
Pune poezia Eu nu am strigat īn gura mare, eu am scris… pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |