Poetul zilei
Mihai Eminescu
(1850 - 1889)

435 Poezii
3 Doine
2 Sonete
1 Teatru
2 Cantece
3 Balade
8 Proza
1 Ode
1 Hore

Poezia de azi

Gradina furata de pasi
de George Constantin


Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

Cautare avansata



































ar fi bine sa uiti

Vezi toate poeziile poetului
" Du-te acasa, prostule Nu-ti mai pierde noptile (Cintec lautaresc)



Ar fi bine s-o uiti! ii spuneam inimii, uit-o, iti spun! ii strigam furios, aseaza lespezi inalte de liniste in urma ei, uit-o!, suflind incet, da zbor papadiei suave pierzind-o lin, inadins, peste garduri straine
-
Usor de zis! mi-a raspuns, nicicind n-a fost dat nimanui a uita
focul in care piere arzind.
-
Uitati-o! le strig ochilor - pentru
Dumnezeu, alungati-o din lacrima si din lumina,
uitati-o, va spun!
-
Eram niste cratere stinse, mi-au spus, lumina nu mai gasea drumul spre noi.
Ca niste afumate rani de glont,
spre lume atinteam
sticloase intrebari incremenite.
Doar ea,
buzele ei, aburind usor geamul subtire, uscat,
lumini reaprinse in ferestrele reci.
Doar ea -



lumini fierbinti, in mijlocul carora
tolanita, domneste.
Nu-ncerca, n-ai cum s-o alungi, orb vei ramine -
alunga-ti ochii, lumina,
caci numai odata cu noi -
va pleca si ea de la tine.
-
Uitati-o, uitati-o! le strig speriat miinilor, uitati-o, voi, ciudate vietati electrice, linistitele mele unelte:
de-acum inainte, cuprindeti vazduhul in brate, haraziti mingiieri doar obrazului pufos

al poamelor, al pruncilor,
doar intinderii albe a hirtiei,
si rotunjiti-va palmele in jurul marului
si-al portocalei,
de-acum inainte, cuprindeti de mijloc
doar arborele din drum, tacut si statornic.
-
Uit-o si tu!, ii strig singelui, intoarce-te acasa, prostule, aduna-ti apele in matca lor veche si, cintind,
lasa unda sa-ti joace in voie
pe prundurile multicolore ale vietii
-
Zadarnic, zadarnic! imi spune, n-ai cum sa-ntorci, nu mai poti alege unda grabita a riului
din vinatul val nestatornic al marii in care s-a pierdut fara urma
-
Uit-o! imi strig disperat mie insumi, fugi, goneste, scapara-ti pasii departe spre zare, incotro vezi cu ochii, fugi, nu te mai uita in urma,
azvirle peste umar pieptenele:
dese paduri inalte s-or asterne intre tine si ea;
fugi, azvirle oglinda: lacul intins,
cu nemarginirea-i de ape, va ineca
amintirea ei
Fug, alerg
Zadarnic alerg, o, zadarnic:
oglinda umeda a lacului
cu ochii ei calzi, luminosi, ma priveste,
iar soapta padurii adinci ma tot cheama
cu glasul, cu vorbele ei,
si toti arborii, arborii dragi, spre mine intind,
o, arborii mereu spre mine intind
bratele ei.



Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia ar fi bine sa uiti pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani