| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Mod de Ion Barbu Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
treptele iertarii
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Geo Dumitrescu
|
|||
|
|
|||
| Gresim in fel si chip, e omeneste - doar cine nu traieste nu greseste (Asa-mi spunea, cu vorbe nu prea noi, amicul meu cu suflet de cristal.) Cind esti intre ai tai, sa ierti, e cu putinta, orice lucru - nu e pacat, greseala, neajuns, iertare sa nu merite cumva Cind esti intre ai tai, de buna seama - dusmanului, nimica sa nu-i ierti! - O, suflet de cristal, ii raspunsei, e cu putinta, deci, sa ierti orice - dar ce e cu putinta, te intreb ? Si-asa, purtat de el, porniram, urcind si coborind, pe niste-nchipuite trepte, pe scara-nchipuita a-ndurarii. - Sa-l ierti, zicea, pe cel ce fara voie te-a lovit, pe cel ce, prost tintas, te-a nimerit in plin, ochind alaturi. Sa-l ierti pe cel ce cu stingacea-i mingiiere un umar ti-a zdrobit sau o speranta, pe cel ce te-a lovit de frica, sau de foame, din simpla bucurie de-a trai, ca din avintul orb, elementar, cu care explodeaza mugurii-n April. Chiar si pe cel ce te-a lovit cu ura il poti ierta - de-i meriti ura sau de nu i-o meriti, ajuta-l tu din coaja ei sa iasa, asteapta-l intr-o zi, si-o va lasa pe-un gard: pestrita, vesteda armura, din care fluturele a scapat. Si mai usor il vei ierta, fireste, pe cel ce vrind o scama de pe sapca sa-ti alunge, in rivna-i binevoitoare, iti vatama si teasta, din greseala Sa-l ierti pe cel ce-si cheltuie durerea lovind, pe cel ce te-ar lovi, dar nu e-n stare, pe cel ce tc-a lovit din nepasare, dintr-o umana pricina, meteahna Chiar cind ti se apropie de glezna murdar si pofticios si-ntaritat ceva ce-abia mai seamana a om, ci mai curind a colt de lup aduce si-a rit de rimator, murdar si pofticios si-ntaritat, sa-l cruti e cu putinta, daca vrei, si sa nadajduiesti ca poate e o vraja, cine stie, ca poate se va da de trei ori peste cap si-n om se va preface iarasi - Nu e prea mult ? i-am spus. Mergi prea departe! Sa ierti atit inseamna sa fii slab, sa ai nevoie insuti de iertare, sa presupui ca vei avea nevoie - Nu! Pentru toate poti avea-ndurare si drept e sa o ai, si omenesc. nu slabiciune-i asta, ci tarie, caci crede-n om, se bizuie pe timp - ne-nduratorul e un pesimist, un suflet acru, neincrezator, si temator de oameni si zbircit Deci, iarta-i omului umanele greseli! - tot ce-i uman nu e strain de om. Mai fa un pas, fugi si mai mult de jungla-ntunecata. de singerosul "dinte pentru dinte" - filozofii de robi si de barbari! Sa ierti cum iarta tarmurile marii bataia valurilor spumeginde. Sa ierti cum iarta pasarea cind zboara din mina celui ce-o tinu captiva, cum piere-n caramida rezidita amara amintire a caselor surpate Sa ierti cum iarta firea. Sa ierti cum iarta via a grindinii bataie - razbuna-te in bobul ce-a ramas si fa-l mai greu, mai rumen si mai dulce si-aduna-n el tarie si mireasma Dar sa nu-ntorci obrazul celalalt, al sclavului duios, impatimit in viciul umilintei - nu bucuros sa ierti, ci necesar, nu cu marinimie, amortit de lincede efluvii ancestrale, ci dintr-o barbateasca, grava, si limpede nevoie creatoare, incredintat adinc ca omul e in stare de mai bine - Prea bine, zic, prietene, sa stii ca pot sa ma-nvoiesc usor cu tine in ce priveste pragul omeniei. Da, iarta-i omului umanele greseli, cind dincolo de-o vina nu e alta, cind cel ce te-a lovit a dat in tine, nu in ai tai, nu dincolo de tine, nu in ungherul unde-ti tii comoara (un steag, o harta, o fotografie, un cintec, o medalie de bronz) - O, negresit, raspunse, doar ti-am spus: dusmanului nimica sa nu-i ierti! Dar cu ai tai sa minui alta lege - sa ierti c cu putinta orice lucru, sa ierti, chiar cind te doare (si mai ales atunci), chiar cind ti s-ar parea cu neputinta, chiar daca-ar fi sa-ntrcci masura, masura legiuita a-ndurarii: nimic nu se plateste mai adinc, mai drept si mai covirsitor, decit iertarea simpla, omeneasca - Asa e! zic. E drept ce spui, frumos. Dar spune-mi, rogu-te, e oare, e oare si ceva ce nu se iarta ? - Ramin destule, vai! Tu stai si-alege cu-adinca luare-aminte, nu gresi! - mai bine lasi sa treaca de la tine - Asa e! zic. E drept ce spui. Ramin mult prea destule grelele pacate. Dar mai presus de toate, eceva ce-ntrece larga margine-a-ndurarii. Sa ierti, cum spui, sa ierti in fel si chip, dar uita-te in palma ce-a lovit: si de-ai sa vezi in relieful sincer, pe albia adinca dintre linii, o urma inelara, o batatura galbena, ciudata, sa stii ca e o urma de arginti, sa stii ca lovitura fu platita Si asta sa n-o ierti! O, asta niciodata sa n-o ierti! Sa-ti lepezi indurarea ta de om si sa te dai de trei ori peste cap in fiara prefacindu-te, feroce - un urlet cosmic sa slobozi din funduri de istorii, din caverne, cu-aceeasi crincena nedumerire, cu-aceeasi grea durere a primului invins prin miselie, a celui dintii om tradat din lume, si sa lovesti cu-aceeasi disperata hotarire cum ai sari sa-ti scapi din flacari pr Reteaza mina cu stigmat, mirsava, sa nu mai poata da, sa nu mai poata sa primeasca, chircita-n veci sa zaca in tarina ca un netrebnic vreasc, sau ca o ghiara Si amindoi am spus atunci asa, am spus, aidoma gindind, de sus, pe seara-nchipuita a-ndurarii, nemaifiind vreo treapta cu putinta, am spus, strigind din virful ei, cu vocile-mpletite-n juramint: Sa-l ierti pe cel ce te-a lovit Tradarea sa n-o ierti! Pentru nimic in lume sa n-o ierti! |
|||
Pune poezia treptele iertarii pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |