Dimineata
O cafea neagra... si-o ploaie de gheata,
Cand spiritul mai arde culori in odaie-
O privire pe-o carte, pe straie,
Si pasul ma-ndeamna in dimineata.
Cum frigul tremurand ca o veste,
Tot plange de-al meu si de-al tau...
Tot mai mult am ramas cu ce este,
Si ploua cu-o parere de rau.
Am uitat daca merg... inca tot mai iubesc...
Am ajuns la timp, ocup si un loc.
Dar gandul apasa cu graul sau bloc...
E numai vedere... nu mai pot sa vorbesc...
Autor: George Bacovia Poezia Dimineata de George Bacovia
|