Furtuna
Prin codrii Bacaului
Vajaie vantul
Si-ntuneca lumea
Un cer ca pamantul-
Si codru pe codru
Se umple de clocot,
Iar toamna in hohot
Le canta prohodul...
Si parca ma cheama,
De crengi atarnand,
Avesalomi gemand
Cu plete-ncalcite...
De spaima ma prind
Priviri ratacite,
Si mintea, de zgomot,
Nimic nu intelege...
Si-as vrea ca sa mor
Ca Romulus rege,
Uitat, legendar...
Cuprins de-o furtuna,
Pierdut sa dispar,
In codrii Bacaului...
Autor: George Bacovia Poezia Furtuna de George Bacovia
|