Nervi de toamna
E toamna, e fosnet, e somn...
Copacii, pe strada, ofteaza;
E tuse, e planset, e gol...
Si-i frig, si bureaza.
Amantii, mai bolnavi, mai tristi,
Pe drumuri fac gesturi ciudate-
Iar frunze de vesnicul somn
Cad grele, udate.
Eu stau si ma duc, si ma-ntorc,
Si-amantii profund ma-ntristeaza-
Imi vine sa rad fara sens,
Si-i frig, si bureza.
Autor: George Bacovia Poezia Nervi de toamna de George Bacovia
|