NERVI DE TOAMNA
Toamna... iar sunt copil,
Prezenta mea am pierdut-o...
Si iar defileaza, umil,
Mizeria uitata de cei ce au cunoscut-o.
Inima, greu, se izbeste-n bizare cadente...
Oftica, toamna si zdrente...
Despre asta nu, despre aceea nu,
Frunze la vant...
Hohu,
Si eu am fost pe pamant,
Dar unde-ai fost tu?...
Sunt iar in orasul enorm.
De cei ce se sting, nimeni nu regreta...
Dorm...
Toamna... si amurguri de jale
Pateaza cu o spaima violeta
Oglinzile publice, murale.
Adio, visul s-ascunde...
Inainte? Inapoi? Oriunde...
Autor: George Bacovia Poezia NERVI DE TOAMNA de George Bacovia
|