Plumb de iarna
Iarna, de-o vrame, ma duce regretul
Prin cranguri, pe margini de linii ferate-
Trec singur spre seara pe ape-nghetate,
Cand falfaie, pe lume, violetul.
Paloarea, mutismul mineaza-al meu pipt
Pe satele ninse crai nou cand apare;
Trec singur pe poduri de fier solitare,
Si-astept in zapada... dar ce mai astept?
Hau!... Hau!... departat sub stele-nghetate...
In noaptea grozava la voi cine bate?...
O, vis... o, libertate...
Hau!... Hau!... departat sub stele-nghetate...
Autor: George Bacovia Poezia Plumb de iarna de George Bacovia
|